SA NE REAMINTIM.....

FLORIAN PITTIS-MOTUL

„Sunt tânăr, doamnă, lucruri am aşezat destul ca să
pricep căderea din somn spre echilibru şi bulgări de lumină dac-aş
mânca, sătul nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru!” (Mircea
Dinescu)

Florian Pittiş a venit pe lume la 4 octombrie 1943, în Bucureşti.
Porecla de „Moţu” a primit-o de la bunica din partea tatălui, pentru că
era primul nepot şi cel mai alintat. Familia lui era îndrăgostită de
artă, muzică şi literatură, lucruri transmise celui ce a devenit pentru
toată lumea artistul, actorul, regizorul, muzicianul, realizatorul de
emisiuni radiofonice - Moţu. Nicolae Pitiş, tatăl său, a fost cel ce a
"ţinut" genealogia familiei. Primul Pitiş despre care a aflat a fost
preotul Bonifachie Pitiş din Scheii Braşovului - un stră-străbunic al
lui Moţu. Atestat istoric este faptul că în grădina stră-străbunicului
său, Anton Pann i-a dat lui Andrei Mureşanu muzica pentru "Deşteaptă-te,
române!". Numele de Pittiş cu doi „t” se trage dintr-o greşeală a
jandarmului responsabil cu actul de naştere al lui Florian, greşeala
însă nu a fost remediată.

Florian Pittiş povesteşte deschis într-un interviu acordat în anul 2007 pentru „Formula As”, despre părinţii săi:

„Tatăl meu, Nicolae Pitiş, a fost comandor aviator - şef de scoală de
pilotaj, comandant de escadrilă. A schimbat garda la palat, a luat masa
cu regele - de fapt cu amândoi. Si cu... Carol al II-lea, şi cu Mihai. A
ieşit la pensie la 41 de ani, în 1941, la două săptămâni după începerea
celui de al II-lea război mondial (ştiut fiind că atunci din aviaţie se
ieşea la 40 de ani). A apucat aviaţia fără paraşută, a apucat şi
perioada când coborau avioanele pe lângă gări - într-o activitate de
recunoaştere. A participat şi la întrecerile gen "trecu cu avionul pe
sub podul de la Cernavodă". Şi aşa mai departe... Mama mea, Ana, a fost
casnică, apoi a avut un atelier de croitorie până în 1953. Mai târziu,
pentru că nu prea veneau bani în casă, s-a angajat secretară la o
scoală... Toţi ai mei erau îndrăgostiţi de artă, de muzică, de
literatură. Un amănunt... amuzant: tatăl meu a fost cel ce a adus în
ţară partitura cântecului "Ramona". Mama mea ar fi vrut să se facă
actriţă, semăna cu Danielle Darrieux... Dar n-au lăsat-o părinţii să
urmeze Conservatorul. A suferit teribil din cauza acestei "ratări"...
Poate de-aceea m-a "aruncat" pe scenă, când aveam vreo... 4 ani. Da, da,
am apărut pe scenă în spectacolul "Congresul puştilor" de Saşa
Georgescu şi I. Avian. Partenerii mei au fost, ţin minte, Flavia Buref,
Alexandru Lulescu, Ileana Cotrubaş. Eu jucam rolul "Ciuculeţ". Asta se
întâmpla în 1947. Rolul meu era de fapt un monolog, în care povesteam că
aveam un câine bolnav şi prietenii mei nu veneau să-l vadă. Eram
supărat foc, dădeam din picior şi oftam de zor...”.

După primul său rol, „Ciuculeţ”, jucat când avea 4 ani, a învăţat să
citească. Mai întâi a citit toate cărţile de teatru din casă, apoi pe
cele din biblioteca scolii. Era fascinat de piesele de teatru,
părându-i-se uimitor că numele personajelor erau scrise cu majuscule. În
şcoala primară a văzut de 23 de ori piesa de teatru „O scrisoare
pierdută”, regizată de Sică Alexandrescu, aşa încât, ceva mai târziu,
când avea 14 ani, a montat chiar el actul III din piesă, jucând rolul
„Cetăţeanului turmentat”.

Moţu a urmat cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti. În
1958, a făcut figuraţie în spectacolul "Omul cu mârţoaga", la Teatrul
Naţional. Apoi îşi încearcă norocul la Institutul de Artă Teatrală şi
Cinematografică (IATC). Prima oară este declarat respins, datorită unui
"R" prea puternic. De aceea, timp de un an a luat lecţii de dicţie. După
un an îşi împlineşte visul, intrând la clasa actorului Radu Beligan.
Pentru a fi aproape de scenă, se angajează la Teatrul Lucia Sturdza
Bulandra ca electrician - a lucrat cu „reflectorul de urmărire” şi a
văzut toate spectacolele, seară de seară. Tot la Bulandra vede, în
regia lui Liviu Ciulei, spectacolele "Cum vă place" (în care va şi
debuta mai târziu, în rolul pajului) de 236 de ori şi „Sfânta Ioana” de
128 de ori.

Despre şansa lui de a juca în „Cum vă place”, Moţu povesteşte: „Norocul
meu s-a numit şi se numeşte Liviu Ciulei. D-l Ciulei mi-a propus,
într-o seară, când am înlocuit un actor "indispensabil" - uite, ţin
minte pe dinafară cuvintele lui: "Vrei să joci în "Cum vă place"?".
Toată viaţa am să-l ţin minte cum stătea acolo, la el în cabină (el
juca, în spectacolul acela antologic, rolul lui Jacques Melancolicul).
Fuma liniştit, în răgazul dintre două spectacole şi, zâmbind, mi-a pus
această întrebare care, într-un fel extraordinar, mi-a marcat viaţa...
Apoi, ca director, m-a şi angajat... Prima mea replică rostită pe scena
Bulandrei în calitate de actor angajat a fost: "Vă rog să-mi daţi o
clipă ascultare"...”


Prima piesă de teatru regizată de Florian Pittiş în 1980 a fost „Cum se
numeau cei patru Beatles?”. Au urmat apoi ani întregi de joc şi joacă -
actor şi regizor.


Roluri în teatru:

* Lucius – Iulius Cezar, de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, 1968

* Fleance – Macbeth, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968

* Aurel – Sfârşitul pământului, de Victor Eftimiu, regia Zoe Anghel-Stanca, 1968

* Băiatul – Transplantarea inimii necunoscute, de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969

* Camille – Puricele în ureche, de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1969

* Collin Talbo – Harfa de iarbă, de Truman Capote, regia Crin Teodorescu, 1970

* Jeremy – Iubire pentru iubire, de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970

* Licheaua – Aceşti nebuni făţarnici, de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, 1970

* Arlechino – Mincinosul, de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971

* Valentin – Valentin şi Valentina, de Mihail Roşcin, regia Adrian Georgescu, 1972

* Feste – A 12-a noapte, de William Shakespeare; regia Liviu Culei, 1973

* Alencon – Elisabeta I, de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974

* Alioska – Azilul de noapte, de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975

* Traian – Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, regia Toma Caragiu, 1975

* Edmund – Lungul drum al zilei către noapte, de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei, 1976

* Radu cel Frumos – Răceala, de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977

* Piotr – Mici burghezi, de Maxim Gorki, regia Ioan Taub, 1978

* Ariel – Furtuna, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978

* Mihai – Scoica de lemn, de Fănuş Neagu, regia Dan Nasta, 1979 (Teatrul Nottara)

* Leonard Brazil – Cum se numeau cei 4 Beatles, de Stephen Poliakoff, regia Florian Pittiş, 1980

* Patriciu – Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic, de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu, 1980

* Regele Ludovic cel Mare – Cabala bigoţilor, de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 1982

* Domnul Loyal – Tartuffe, de Moliere, regia Alexandru Tocilescu, 1982

* Olcica – Rezervaţia de pelicani, de D.R. Popescu, regia Valeriu Moisescu, 1983

* Laertes – Hamlet, de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985

* El însuşi – Cântec despre mine însumi, de Walt Whitman, regia Florian Pittiş, 1985

* Teodoro – Câinele grădinarului, de Lope de Vega, regia Florian Pittiş, 1988

* Philinte – Mizantropul, de Moliere, regia Valeriu Moisescu, 1989

* Dr. Frank Bryant – Meditaţiile Ritei, de Keith Waterhouse şi Willis Hall, regia Florian Pittiş, 1989

* Mortimer Brewster – Arsenic şi dantelă veche, de Joseph Kesserling, regia Grigore Gonţa, 1991

* Sonnenstich – Deşteptarea primăverii, de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei, 1991

* Tiresias – Antigona, de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993

* Jack – Totul în grădină, de Eduard Albee, regia Tudor Mărăscu, 1997


Ca regizor:


* Faţă în faţă cu lumea (spectacol în colaborare cu Mircea Vintilă), 1979

* Cum se numeau cei 4 Beatles, de Stephen Poliakoff (traducerea Florian Pittiş), 1980

* Poezia muzicii tinere – spectacol de muzică şi poezie, 1981

* Cântec despre mine însumi (Song of Myself) – spectacol de muzică şi poezie pe versurile lui Walt Whitman, 1985

* Câinele grădinarului, de Lope de Vega, 1988

* Meditaţiile Ritei, de Willy Russel, 1989

* Black and White, de Keith Waterhouse şi Willis Hall, (traducerea şi adaptarea Florian Pittiş), 1997

La Spectacolul „Cântec despre mine însumi”, nu a făcut doar regia ci şi
adaptarea scenică, decor şi interpretare. În „Câinele grădinarului”,
după piesa lui Lope de Vega, a distribuit-o pe Emilia Popescu, studentă
pe atunci la teatru. Emilia a mai jucat şi în „Meditaţiile Ritei”, o
piesa regizată tot de el.

În Ediţia de colecţie a „Jurnalului Naţional”, din 13 august 2007,
dedicată lui Florian Pittiş, câţiva prieteni şi artişti vorbesc despre
rolurile jucate în teatru de acesta.


„Alexandru Tocilescu, regizorul care l-a distribuit în Laertes din
"Hamlet", rol despre care mulţi au spus lucruri la superlativ, crede
despre Moţu că n-a avut puterea să fie bătrân. Este convins că Pittiş
trăia acut groaza de bătrâneţe. "Viaţa nu-i mai oferea din punct de
vedere fizic datele de care avea nevoie ca să fie omul tânăr şi
permanent în mişcare, aşa cum a fost. Această groază de bătrâneţe a
îmbrăcat la el forme paroxistice, şi ideea de a se vedea la 75 de ani în
aceiaşi blugi şi cu acelaşi păr lung i se părea ridicolă." Cu toate că a
fost excepţional în "Hamlet" şi în "Furtuna" şi alte piese, Tocilescu
crede că punctul culminant al carierei interpretative l-a atins Florian
Pittiş în "Cabala bigoţilor", unde avea rolul Regelui-Soare, şi unde
"era mai original decât Ludovic însuşi". Pasiunea pentru muzică,
dragostea de modernitate, dorinţa de a fi contemporani cu tot ce se
întâmplă "pentru a nu fi comici în faţa tinerilor" sunt lucruri care
i-au unit într-o amiciţie profundă pe cei doi oameni de teatru. Cortina
s-a tras prea repede insă, iar "Toca" n-a mai avut timp să-i restituie
Regelui-Soare casetele audio şi video împrumutate.”

„Pentru Teatrul "Bulandra" sau pentru directorul acestuia, prezenţa
aureolată a lui Pittiş se confundă. Are aproape acelaşi înţeles.
Regizorul era un adolescent când Florian Pittiş a venit în casa
părinţilor săi şi, cunoscând pasiunea lui pentru muzică, i-a adus un
disc original cu Jimmy Hendrix. "Am căzut de pe scaun... M-a uimit un
cadou atât de frumos şi neaşteptat de la un om pe care îl vedeam prima
dată în viaţă...", povesteşte Alexandru Darie. "Un lucru dureros pentru
mine este că n-am apucat să îl văd revenit pe scena de la «Bulandra» în
rolul lui Prospero, aşa cum plănuiam. Jucase un Ariel excepţional în
«Furtuna» lui Shakespeare, iar acum voia să joace Prospero". Ştia de la
Moţu că avea idei extraordinare pentru viitor: să transmită un spectacol
în timp real, să aducă, prin tehnologie de ultimă oră, în faţa a zeci
de mii de oameni, artişti din lumi diferite, cum ar fi Bob Dylan şi
Sting, de exemplu. La el m-a impresionat mai ales bucuria aceasta de a
trăi. Era o plăcere să te întâlneşti şi să vorbeşti cu el".

„Marcel Iureş a intrat în echipa de la "Bulandra" în 1980 şi îşi
aminteşte că Florian Pittiş se purta cu multă bunătate cu toţi actorii
proaspăt veniţi acolo. "Era bun, ne învelea pe toţi ca apa...". Marcel
Iureş a povestit despre imensa putere a lui Moţu de a oferi prietenia
sa. "Eram tot timpul la el acasă. Ne lua mereu să ascultăm concerte,
albume de muzică rock, muzică excepţională. Avea un zâmbet pentru
oricine. În seara dinaintea naşterii băiatului meu stăteam şi încercam
să găsim un nume care să rimeze cu Iureş. Căutam un nume mic. Şi ne tot
jucam cu diverse ritmuri, din o silabă nu era bine, din două mergea şi
nu mergea. Pe urmă am găsit din patru. Şi i-am spus fiului meu vreo doi
ani To-ti-tă-tă... La sugestia lui Moţu, care avea mult umor. L-am numit
Alexandru, un nume din patru silabe...". Deşi diferiţi în jocul lor
actoricesc, Iureş mărturiseşte cu admiraţie că Pittiş "este unul din
actorii cu care aş fi vrut să fac la un moment dat schimb pe scenă".

„Actorul Ion Besoiu i-a fost partener de scenă şi director la
"Bulandra", dar şi prieten. "A fost bun în rolul din «Lungul drum al
zilei către noapte», în «Elisabeta I», dar era foarte bun şi când rostea
un monolog pe scena Studio de la «Bulandra». Pentru el exersa o
jumătate de oră în cabină înainte, cerea mult dramatism, fineţe şi
exactitate de dicţie", işi aminteşte Ion Besoiu. L-a văzut de pe scenă
în Laertes pentru că în aceeaşi piesă, "Hamlet", Ion Besoiu era
Polonius. Mărturiseşte că uneori a avut de învăţat de la Florian, chiar
dacă vârsta cerea să fie invers. I-a admirat întotdeauna eleganţa
profesională, comportamentală, probitatea morală şi cultura
excepţională, dar şi "îndrăzneala înaripată şi spiritul său de luptător
pentru libertate". Besoiu regretă că nu au jucat împreună în nici un
film. Îşi aminteşte că înainte de 1989, într-un turneu în Statele Unite,
Pittiş i-a cerut să îl lase să meargă la un concert al celor de la
Rolling Stones. A avut încredere în el şi nu l-a dezamăgit,
întorcându-se alături de echipa de teatru plin de bucurie şi admiraţie
faţă de celebrii solişti de muzică rock pe care putuse să-i vadă pe viu.
Ion Besoiu mai povesteşte că Moţu avea un deosebit simţ al ritmurilor,
şi pe scenă ştia să redea acest lucru fără să complexeze pe vreunul
dintre colegii săi. "A luat lecţii de pantomimă cu Marcel Marceau la
Paris şi s-a întors de acolo cu tot ce a învăţat, dornic să ne arate şi
nouă. Era un bun dansator, era cu trei clase deasupra noastră, dar de o
eleganţă profesională deosebită, nu ne făcea să ne simţim inferiori
pentru aceasta."

În 1965, Florian Pittiş debutează în teatrul radiofonic, în serialul
"Cosma", adaptat după romanul lui Panait Istrati, în regia lui Dan
Puican. Regizorul dezvăluie despre acesta colaborare: "Îmi trebuia
neapărat un băiat tânăr. La sugestia Elenei Negreanu, care lucra la
radio, dar era şi profesoară la Institutul de Teatru, l-am luat pe
Florian Pittiş. A fost o colaborare încântătoare, un serial de mare
succes. Între timp, în 40 de ani, a făcut făcut multe emisii cu vocea
lui inconfundabilă. Recita versuri foarte frumos. Am făcut şi multe
emisiuni de divertisment cu Pittiş". Florian Pittiş a devenit
prezentatorul Clubului Curioşilor în anul 1973, la 13 august, la Program
3. În timp, realizează "Pittiş Show", iar după 90, alături de Camelia
Stănescu realizează "Declaraţie de iubire" la Radio România Cultural.
Între 1998 şi 2004 a fost directorul Radio 3, România Tineret.

Vocea lui Florian Pittiş a devenit emblematică pentru "Teleenciclopedia",
una dintre cele mai longevive emisiuni din România, Teleenciclopedia, a
avut prima emisie pe 21 mai 1965. Teleenciclopedia şi-a păstrat până în
2007 formatul şi rolul, prezentând documentare cu subiecte diverse:
natură, tehnologie, sănătate, istorie.

Dan Puican spune că totdeauna se emoţiona când auzea vocea lui la
emisiunea de televiziune "Teleenciclopedia"; "Avea o ironie în glas
exact când trebuia, fapt pentru care eu l-am luat în foarte multe emisii
de divertisment la radio, ştia să pună punctul, ştia să scoată în
evidenţă ceea ce criticam". Deşi l-a distribuit în multe roluri de
divertisment, regizorul crede că lui Pittiş i se potriveau rolurile
dramatice, pentru felul în care rostea cuvintele, pentru figura de
intelectual şi pentru modul în care ştia să privească.

Ultimele două texte înregistrate de Moţu pentru Teleenciclopedia au fost "Titanicul" şi "Lumea într-o picătură de apă".

Florian Pittiş a colaborat cu mulţi oameni de radio, printre care se
afla şi Camelia Stănescu. O dată pe săptămână se întâlneau în faţa
microfonului. Versiunea lui Pittiş la emisiunea „Clubul Curioşilor” a
însemnat descoperirea unui stil de radio şi emisiunea, dintr-una banală,
a devenit captivantă, seducătoare. "La radio trebuie să vorbeşti precum
respiri", îi spunea Moţu Cameliei; "Totul trebuie să fie natural.
VIAŢĂ, Camelia, VIAŢĂ!". Personalitatea lui complexă, farmecul,
spontaneitatea, arta dialogului - "pe care o cunoştea ca nimeni altul" -
dar şi inegalabila lui rostire - "Moţu are voce de violoncel", spunea
Gelu Colceag - au făcut ca emisiunea să devină una dintre cele mai
ascultate. Avea 4 milioane de ascultători, "record absolut, care i se
datora în bună măsură".

Camelia Stănescu îşi aduce aminte: "Rolurile pe care le-a interpretat
au fost nenumărate, dar cel mai important era însă rolul Florian Pittiş.
Generos, inteligent, cu simţul umorului, cultivat, dorea ca această
emisiune să fie cu amprentă, cu ambianţă sonoră specifică.

Şi nici nu se putea să fie altfel când era ilustrată de prieteni de-ai
lui, ca Mircea Florian, Sorin Chifiriuc şi alţii". Rubricile lui
muzicale se numeau "Disco - enciclopedie" şi erau o istorie vie, bine
documentată a muzicii rock, a muzicii pop şi folk, a hard rock-ului "pe
care l-a ascultat la intensitate maximă de vibrau pereţii cabinei de
emisie". În 1996, după ce emisiunea "Clubul Curioşilor" s-a desfiinţat,
Camelia Stănescu a început să adune cu perseverenţă de "arhivar"
interviuri cu Florian Pittiş. Versuri interpretate magistral, roluri
de-o diversitate impresionantă. "O ascultătoare mi-a definit, odată,
importanţa emisiunii pentru ascultători: «Ne păstrează viu optimismul».

După 1990, cei doi au lucrat împreună la emisiunea "Declaraţii de iubire", de la România Cultural.

La jumătatea anilor 70, un trio format din Anda Călugăreanu, Florian
Pittiş şi Dan Tufaru anima serile monotone ale românilor. Erau tineri,
erau frumoşi, iar sub bagheta unui alt mare dispărut, Alexandru Bocăneţ,
au fost realizate momente de aur în istoria televiziunii. "Îmi aduc
aminte că lucrau, că repetau în special noaptea, pentru că numai atunci
aveau parte de liniştea care să le permită să se concentreze asupra
fiecărui detaliu. De multe ori mă duceam să-i văd", spune Sanda Ţăranu.
Era atrasă de celebrul trio datorită entuziasmului debordant cu care
lucrau la fiecare scenă: "Parcă nu oboseau niciodată!".

În filme a avut roluri sporadice, după cum au spus criticii de
film, dar au fost roluri importante şi imposibil de uitat, în compania
celor mai cunoscuţi actori români ai momentului. "Gioconda fără surâs"
este filmul în care a debutat în 1967 actorul Florian Pittiş. "Era încă
student, cred că în ultimul an de facultate. L-am ales pe el pentru rol
pentru că avea reputaţie printre tineri, că era un om special." Malvina
Urşianu işi aminteşte că toată echipa îl iubea foarte mult: "Florian era
un băiat adorabil, arăta superb, iar noi îl tratam ca pe un copil-star.
Chiar avea un fotoliu pe care scria chiar aşa: «Star». Eram geloasă pe
mama care are un astfel de copil", spune regizorul filmului "Gioconda
fără surâs", doamna Malvina Urşianu. Florian Pittiş a interpretat rolul
unui fost elev al profesoarei jucate de Silvia Popovici, "o tipă severă,
care nu-şi permitea să apară în public", spune doamna Urşianu. "Într-o
seară, totuşi, ea este dusă într-un local, iar acolo, la o masă, sunt
foştii ei elevi. Florian Pittiş este unul dintre ei, se ridică, o invită
la dans şi o învaţă să danseze. Este singura scenă în care apare
Florian, dar este una memorabilă şi esenţială pentru film.” Rolurile din
filme au fost puţine, dar bune. Era imposibil să nu se facă remarcat.

În afară de filmul de debut, din 1967, au urmat:

* "Frumoasele vacante" (1968);

* "Adio, dragă Nela" (1972, regia: Cornel Todea);

* "Veronica se întoarce" (1973, regia: Elisabeta Bostan);

* "Serenada pentru etajul XII" (1976);

* "Mama" (1977).

* "Ultima noapte de dragoste" (1979)

* "Înnebunesc şi-mi pare rău" (1992, regia: Ion Gostin);

* "Maşini" (Regele, versiunea în limba română) (2006).

Cornel Todea, regizor al filmului "Adio, dragă Nela", prieten bun cu
Moţu, şi-l aminteşte ca pe "un rebel pentru cauza poeziei vieţii. Un
rebel care a iubit viaţa prin ce a gândit, prin ce a făptuit, prin ce a
dăruit... O energie contagioasă, pe care o risipea fără grija de a
păstra rezerve pentru ziua de mâine, o bucurie de a trăi pentru bucuria
celorlalţi. Aşa l-am cunoscut, în 1969, când a acceptat propunerea
făcută de mine în calitate de regizor, ca, asociat cu Monica Ghiuţă, să
pornim împreună la realizarea unuia dintre primele tele-play-uri ale
televiziunii naţionale. Spectacolul-film tv, pornit de la piesa cu
acelaşi nume a Ecaterinei Oproiu, se chema "Nu sunt Turnul Eiffel". O
aventură pe gustul lui. Porneam cu exuberantă inconştienţă să fabricăm
un produs care avea, graţie, prin excelenţă, atmosferei pe care Moţu
Pittiş o crea în timpul lucrului, să câştige o bătălie cu produse ale
unor televiziuni de renume".

Gelu Colgeac a jucat, prin 1980, în piesa regizată de Moţu „Cum se
numeau cei patru Beatleşi”, de Stephan Policoff, cu Mariana Mihuţ,
Micaela Caracaş Caramitru şi Moţu în rol de DJ. “O piesă foarte
frumoasă, unde DJ-ul era personaj principal. Moţu ne umplea sufletul,
pentru că ne punea numai muzică bună, lucru care pe vremea aceea era o
raritate - ştim cu toţii că ascultam pe furiş, pe la Europa Liberă,
Beatles, Rolling Stones… Puţini ştiu că Moţu a făcut şcoală de regie -
am terminat-o împreună prin 1985, el predând şi un timp la UNATC, fostul
ATF". (Gelu Colgeac JN).

Daniela Nane a jucat în regia lui Moţu, în piesa „Black and White”,
împreună cu Ştefan Bănică Jr, Manuela Ciucur şi Mihai Constantin. A fost
ultimul spectacol pe care l-a regizat Florian Pittiş, la Teatrul Lucia
Sturdza Bulandra. Actriţa Daniela Nane a spus despre regizorul ei plecat
dintre cei vii: "Ţin minte că, atunci când repetam, ii plăceau toate
rolurile, ar fi putut să joace toate cele patru personaje. Işi dorea să
revină la Bulandra, ar fi vrut să reluăm acest spectacol care chiar a
fost un succes. A fost o vară neagră pentru Teatrul Bulandra. Adi Pintea
şi Moţu Pittiş, o dublă pierdere, ne-au lăsat un gol imens în suflet.
Moţu era un talent inestimabil, un om inteligent şi delicat, cu un
caracter puternic". Pentru Daniela Nane, colaborarea cu Moţu a însemnat o
şansă uriaşă, pe care n-o va uita: "Îi mulţumesc, nu doar pentru
încrederea pe care mi-a acordat-o dându-mi şansa să joc în spectacolul
său, ci, mai ales, pentru onoarea de a cunoaşte o personalitate care m-a
inspirat".

Florian Pittiş considera ca primul mare succes, “unul adevărat”, s-a
petrecut în muzică, pe când era la grădiniţă: “La o serbare de la
grădiniţa în limba română - că am făcut şi una la "Maison des Français" -
am cântat "Pe Mureş şi pe Târnave"... Eram îmbrăcat în costum popular,
bineînţeles. Pasiunea mea pentru muzică s-a manifestat de timpuriu. Mai
târziu, m-a cuprins "patima" rock-ului. Mergeam la restaurantul
"Ceahlăul", care se afla în colţul străzii noastre şi unde era o
formaţie extraordinară, care cânta "Rock Around the Clock", al lui Bill
Haley, la acordeon, ţambal şi la nai. Era în 1956. Asta era o nebunie cu
atât mai mare cu cât, la radio, nici pomeneală de rock-uri! A urmat
altă nebunie: filmul. Am făcut o pasiune pentru "Serenada străzii", cu
Vico Torriani, şi "Vagabondul", cu Raj Kapoor - pe care le-am văzut de
cate 21 de ori! Primele discuri cumpărate au fost "Avaramu! Aaaa-a!
Avaramuuu!" şi "Arrivederci Roma".

Pasionat de rock, Pittiş a popularizat acest gen muzical prin emisiuni
radiofonice, audiţii şi cronici în mai multe publicaţii. Purta păr lung
din 1971 şi a declarat întotdeauna că nu are de gând să renunţe la el.

Primele spectacole de muzică şi poezie le-a susţinut în anii ‘70, la
Teatrul Bulandra, alături de actorul Ion Caramitru şi de formaţia Sfinx.
După ce au fost interzise, a început, în septembrie 1981, seria „Poezia
muzicii tinere”, spectacol în care prezenta marile succese ale trupei
Beatles din anii ‘62-’66, prelungite seara cu recitări de poezii şi cu
multă muzică. După ce şi acestea au fost interzise, a urmat „Cântec
despre mine însumi”, tot la Bulandra.

Dacă "muzica tânără" a fost promovată de cineva în sensul calităţii
adevărate, ea a fost promovată doar de Pittiş, la spectacolul de la
Teatrul «Bulandra», spunea Paul Grigoriu.

În anii 70, Florian Pittiş înregistrează patru piese alături de Nicu Alifantis.

Moţu a fost membru fondator al Cenaclului Flacăra. A
avut recital chiar la primul spectacol. Anunţul a apărut în Almanahul
Flacăra din septembrie 1973. "Luni, 17 septembrie, orele 19:30, în sala
Casei de Cultură a sectorului 1, din strada Slătineanu nr. 16, are loc
şedinţa inaugurală a Cenaclului de poezie plastică şi muzică Flacăra.
(...) Membrii fondatori ai cenaclului sunt: Ioan Alexandru, Al.
Îndrituia, George Apostu, Eugen Barbu, Radu Beligan, Mihai Beniuc, Magda
Bordeianu, Augustin Buzura, Nina Cassian, Ion Caramitru, Marcel
Chirnoagă, Şerban Cioculescu, Ilie Constantin, Dinu Cocea, Radu Cosaşu,
Tamara Creţulescu, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Dragoş, Tudor
Gheorghe, Mircea Radu Iacoban, Ion Marinescu, Teodor Mazilu, Aurel
Dragoş Munteanu, Virgil Ogaşanu, Octavian Paler, Amza Pellea, Irina
Petrescu, Florian Pittiş, D.R. Popescu, Cornel Regman, Dinu Săraru, Ion
Sălişteanu, Eugen Simion, Marin Sorescu, G. Stănescu, Corneliu
Ştefanache, ConstantinVişan. (...)".

Pe atunci, Moţu era actor la Teatrul Bulandra, unde
comuniştii interziseseră o serie de reprezentaţii care îndrăzneau prea
mult pentru acele vremuri. Debutul la Flacăra şi l-a făcut cu "Problema
spinoasă a nopţilor", a lui Geo Dumitrescu. De altfel, fotografia care
apare pe volumele poetului este surprinsă la spectacolul de debut al
Cenaclului Flacăra, în timpul recitalului susţinut de Pittiş. Dintre
toate spectacolele, unul i se lipise în mod special de inimă. Sala
Polivalentă din Bucureşti era plină. Afară era o altă mare de oameni
care-i aştepta pe cei de la Cenaclu. Când nu cânta pe scenă, Pittiş
ieşea să le cânte şi celor care rămăseseră pe afară. Şi i-a fost drag
când, la 4 dimineaţa, într-o mare de oameni şi o linişte mormântală, l-a
auzit pe Eminescu prin vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan.

Fenomenul „Cenaclul Flacăra” a luat amploare în toată ţara. Moţu se
bucura că prin Cenaclul Flacăra a ajuns să cunoască ţara, să vadă
Sarmizegetusa, mănăstirile Moldovei şi mormântul lui Blaga de la
Lancrăm. Îşi amintea cu drag până şi de "râmele" - autobuze cu burduf la
mijloc, cu care se trezeau uneori artiştii că trebuie să plece în
turneu. Mai ştia Pittiş până şi numărul exact de oameni care intrau în
"râmă" - 133, plus unul pe locul taxatoarei. Se bucura mai ales când
ajungeau în localităţi mici. Pentru că din librăriile orăşelelor sau de
prin colţuri de magazine săteşti cumpăra cărţi imposibil de găsit la
Bucureşti. Erau cărţi scoase din circulaţie, pentru că autorii lor
plecaseră în străinătate, cărţi interzise, pe care librarii le uitaseră
într-un colţ prăfuit.

Pasărea Colibri. Numele, după cum povesteşte chiar
Mircea Baniciu, a venit mai mult din glumă, mai puţin din serios. În
1992, în preajma Sărbătorilor de iarnă, Florian Pittiş, Mircea Vintilă
şi Mircea Baniciu au susţinut un spectacol, eveniment ce le-a schimbat,
pentru un deceniu aproape, atât viaţa lor, dar şi pe cea a folkului
românesc. "Eram într-un spectacol. Începuserăm să mergem împreună în
spectacole, dar formula nu era certă, cântam mai mulţi pe scenă. La un
moment dat, eram pe scenă, fiind foarte frig în sală. Erau şi Mircea
Vintilă şi Moţu Pittiş. După ce s-a terminat spectacolul, cu un succes
neaşteptat, Moţu s-a dus la microfon şi a spus: Aceasta a fost Pasărea
Colibri. Atunci au început să vină scrisori la radio, să întrebe lumea.
Au început să ne întrebe fanii unde şi când va mai cânta Pasărea
Colibri”; „El spunea întotdeauna că «Aşa a dat Domnul» de s-a înfiinţat
Pasărea Colibri, dar mai era ceva. Eu eram atunci în Phoenix, dar nu
eram în cea mai bună relaţie cu Nicu Covaci. El concerta atunci la Sala
Palatului cu un alt solist vocal şi atunci Moţu a zis: «Domne, l-am
degradat pe Baniciu de la pasărea cea mai mare, la cea mai mică»."

La un moment dat, Phoenix l-a invitat pe Moţu la Constanţa, la unul
dintre primele concerte cu Cantafabule. Un alt moment minunat de care
îşi aduce aminte Mircea Baniciu: "Era într-o ie şi cu pantaloni negri,
era de o lumină extraordinară, şi învăţase textul doar cu câteva minute
înainte să urce pe scenă, mi s-a părut fabulos. A recitat nu ştiu câte
pagini fără nici o problemă. Apoi ne-am revăzut cu diverse ocazii. Ne-am
revăzut în studio la imprimările unui album realizat şi cu Mircea
Vintilă, se numea «Nu trântiţi uşa», în care jumătate era Florian
Pittiş, jumătate Mircea Vintilă, iar eu şi cu Vladi Cnejevici am
orchestrat acest album. Atunci ne-am împrietenit. Era o perioadă
extraordinară, perioada de după 90, perioada în care toţi încercam să
facem câte ceva pentru că se făcuse loc".

Amândoi au fost colegi în Pasărea Colibri: Ciocu, Mircea Vintilă şi
Moţu, Florian Pittiş. "Pe Moţu l-am cunoscut în 1973 la Liceul Şincai.
Acolo era o seară a Cenaclului Flacăra. El a venit împreună cu Anda
Călugăreanu şi cu Dan Tufaru. Atunci l-am cunoscut şi am fost pe scenă
34 de ani. Dacă ar fi să-l caracterizez, aş spune că a fost un om
formidabil şi un artist excepţional, un prieten cum rar se poate
întâlni. Sunt momente impresionante, multe cântece au fost scrise cu el,
în bucătăria lui. Moţu Pittiş avea mereu uşa deschisă la apartament şi
nouă ne făcea o plăcere teribilă să mergem, când erau Floriile şi de
ziua lui. Stăteam în bucătărie cu Cristi Minculescu, Gil Dobrică, Paul
Grigoriu. Bucătăria era cel mai râvnit loc atunci când noi veneam la el.
Tot atunci au fost scrise multe texte pentru cântecele mele, «Adio,
deci, pe cccând», «Epilog»". (Mircea Vintilă)


Muzică:

* Cântece de bivuac (1999);

* Ciripituri (1998);

* În căutarea cuibului pierdut (1996);

* Nu trântiţi uşa (Mircea Vintilă şi Florian Pittiş) (1992).


Club A. Generaţii întregi de tineri au trecut pragul
acestui club. În acest club, fondat de Mac Popescu, Florian Pittiş a
cântat câtorva generaţii de tineri, oameni cu sufletele mereu tinere, ca
el. "L-am cunoscut pe Florian Pittiş în perioada anilor 68-69, perioada
în care s-a deschis Club A. A fost o perioadă de efervescenţă a
tineretului din Capitală, a studenţilor."(Mac Popescu)

De primii paşi în Club A, Moţu îşi amintea emoţionat: "Era pe atunci un
club închis, unde nu intra Miliţia. Să fii acceptat să intri ca
spectator ţi se punea nodul în gât, dar să mai vii să şi cânţi acolo!".
În anul 1974 l-au primit "să spună câte ceva pe scenă".

"Ceea ce se întâmpla în club era într-un fel şi latura frumoasă a
snobismului. Folkul devenise un fel de domeniu aristocratic. Se formase o
familie a folkiştilor, atât creatori, cât şi cei care se bucurau -
spectatorii. Se invitau între ei la petreceri, discutau ore în şir după
concerte"; "În anii aceia, de zona asta s-au ocupat nu mercenari, nu
repetenţii clasei, ci premianţii clasei. Oameni care au terminat nişte
facultăţi şi nu şi-au făcut meseria, ci au preferat să supravieţuiască,
cu puţinii bani câştigaţi atunci, din creaţiile lor artistice. Au simţit
nevoia să se exprime" (Moţu 2005)

În 1975, Moţu îndrăznise să citească, fără nici o interpretare, la
aniversarea Clubului A, Declaraţia universală a drepturilor omului.
Pentru "nesăbuinţă", Florian Pittiş a fost interzis în toate cluburile
studenţeşti.

Vocea lui Pittiş, la finalul unui interviu, din aprilie 2005: "N-am
chef să spun nici în glumă că începutul s-a sfârşit" – a vorbit despre
muzica tânără, despre năvălnicia, dragostea şi îndrăznelile
începuturilor.

A continuat să cânte pe scenă alături de Ducu Bertzi şi Marius Baţu
până la Festivalului Medieval de la Mediaş, din 14 iulie 2007. Cu Ducu a
cântat din anul 2001, atunci când s-a despărţit de formaţia Pasărea
Colibri.

Bob Dylan şi John Lennon au fost două nume din lumea muzicală străină
pe care le-a a adus mereu alături de el, atât pe scenă, cât şi în viata
de zi cu zi; a tradus în limba română multe din cântecele lui Dylan,
pentru Lennon a lansat, alături de Mircea Vintilă, „Cântec pentru John
Lennon”. „Eu ştiu doar atât, că fac parte din partidul John Lennon - Bob
Dylan” (Moţu).

Pe un alt plan, cel sentimental, pe 12 martie 1999 s-a căsătorit cu
Niculina Anda, educatoare, născută ca şi el în zodia balanţei. Relaţia
lor se menţine sub semnul discreţiei în presă, aşa încât nu aş îndrăzni
să nu menţin aceasta discreţie şi acum, frumuseţea celor doi fiind atât
de copleşitoare, încât doar amintind-o este de ajuns „-Ce să-ţi spun: O
iubesc! O cheamă Niculina... dar eu îi zic Anda. Şi e educatoare la o
grădiniţă.”(Moţu).

Moţu a fost un suporter înfocat al Clubului Rapid şi
Preşedintele Senatului Clubului Aristocratic Rapid. Era un adept al
Rapidului din anii ’60, cu celebra echipă care a câştigat campionatul în
1967.

Florian Pittiş a făcut parte din francmasonerie şi funcţia cea mai înaltă pe care a deţinut-o a fost, din 2004, aceea de Mare purtător de cuvânt al Marii Loji Naţionale din România.

Cu modestia caracteristică, Florian Pittiş spunea într-un interviu
acordat Suplimentului de Cultură din 2007: „ Eu nu m-am considerat
niciodată muzician sau cântăreţ. Am dorit să informez oamenii din jurul
meu. Am reuşit să strâng în casă o adevărată avere: discuri,
casete-video, casete-audio, ulterior şi CD-uri. Nu le-am strâns numai
eu, au contribuit la această avere şi buni prieteni, precum Anda
Călugăreanu sau Petre Lupu... Am o colecţie întreagă, pe care mi-am
dorit întotdeauna să o pun la îndemâna tuturor. Am înregistrat oricui
îmi cerea, gratis. N-a fost vorba despre o afacere sau o negustorie,
nici nu le-am făcut decât la cerere individuală. Şi în general erau
discuri ciudate, nu cele care se găseau pe piaţă. Acesta e motivul
pentru care am şi făcut acel celebru spectacol Poezia muzicii tinere.
Pentru că în acea perioadă nu exista o asemenea colecţie, foarte
necesară în opinia mea, nici la Biblioteca Academiei, nici la Biblioteca
Universitară, nici la Biblioteca Centrală de Stat. Undeva trebuia însă
să existe. Probabil, aşa cum alţii îşi fac o colecţie de tablouri
personale şi o pun la dispoziţia întregului public, aşa şi eu am adunat
atâtea informaţii şi mi s-a părut ridicol să le ţin doar pentru mine sau
să le împărtăşesc numai la o halbă de bere ori o cafea... Sau cum am
tradus Dylan.”

Moţu a crezut în adevăratul tineret din zilele noastre, în copiii care
nu sunt dispuşi să ia totul de-a gata, care nu cred tot ce li se spune
la şcoală sau acasă, care învaţă pentru că trebuie să înveţe. Din
fericire, spunea Moţu, există şi azi, ca şi în vremea tinereţii sale, o
anumită cultură "underground", pe care tinerii şi-o fac singuri, în
recreaţie. „Când eram noi în şcoală, de exemplu, am citit Blaga numai
pentru că era interzis. Dar, desigur, şi datorită părinţilor mei
(Dumnezeu să-i odihnească), citeam "Gazeta literară" şi "Contemporanul".
În acelaşi timp, ascultam Elvis Presley, jucam fotbal şi ma înnebuneam
după "Rock around the clock". Citeam "Miroir Sprint" - pentru că era
capitalist, era din Franţa şi pentru că eram mort după ciclism... Doar
"Miroir Sprint" venea în anii 50... Asemenea tineri există şi azi în
ţara noastră! Foarte mulţi! Setoşi de cultură, setoşi să afle tot soiul
de lucruri! Aşa încât eu îmi propun să le ofer tinerilor români cultura
în recreaţie”.

Din dorinţa de a fi în pas cu noua generaţie, Moţu se orientează spre
un domeniu accesibil tuturor, un spaţiu ales de tineri – Internetul.

Florian Pittiş, cel care spunea despre sine „Nu îndrăznesc să mă numesc
hippie, dar mi-am dorit toată viaţa să fiu un hippie”, aşază la temelia
net-radioului pe care îl construieşte şi conduce ideile flower power de
care a fost îndrăgostit aproape întreaga viaţă, purtându-le
nestingherit din FM, în cyberspace, şi, în acelaşi timp, dăruindu-le
constant şi fără epuizare, oamenilor care au ajuns în preajma sa.

DEM RADULESCU-BIBANUL

Dem Rădulescu (n. 30 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea, d. 17 septembrie 2000, București) a fost un actor de comedie român de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Dem Radulescu a fost unul din cei mai mari comedianti pe care i-a avut cinematografia romaneasca

S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria semi-mijlocie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoare pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu și Ciulei însuși. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”.

S-a stins din viață în București, la 10 septembrie 2000.

Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Atmosfera încărcată (1996)

Politică înaltă (TV)

A doua cădere a Constantinopolului (1994)

O invitație (1993) (TV)

Milogul S.R.L. (1991) (TV)

Harababura (1990)

Omul din Buzău (1988) (TV)

Secretul armei secrete (1988)

Chirița la Iași (1987)

Coana Chirița (1986)

Primăvara bobocilor (1985)

Secretul lui Bachus (1984)

Bocet vesel (1983)

Fram (1983) serial TV

Milionar la minut (1982) (TV)

Sfântul Mitica Blajinu (1982) (TV) .... Mitrofan

Un Saltimbanc la Polul Nord (1982) .... Siboli

Am o idee (1981)

Destine romantice (1981)

Grăbește-te încet (1981)

Saltimbancii (1981) .... Cezar Siboli

Șantaj (1981)

Șapca și pălăria (1979) (TV)

Brațele Afroditei (1978)

Expresul de Buftea (1978)

Eu, tu și Ovidiu (1977)

Fair Play (1977)

O Scrisoare pierdută (1977) (TV)

Primarul activ (1976) (TV)

Bufetul mimoza (1976) (TV)

Comedie fantastică (1975)

Explozia (1973) .... Neagu

Originea și evoluția vehiculelor (1973) (TV)

Veronica se întoarce (1973) .... Motanul Dănilă

Astă-seară dansăm în familie (1972)

Veronica (1972) .... Motanul Dănilă

B.D. la munte și la mare (1971) .... Gogu

Antinevralgicul (1970) (TV)

B.D. în alertă (1970) .... Gogu

B.D. intră în acțiune (1970) ... Gogu

Frații (1970)

K.O. (1968) .... Flinta

Vin cicliștii (1968) .... Mișu

Subteranul (1967)

De trei ori București (1967) .... (segment "Aterizare forțată")

Corigența domnului profesor (1966)

La porțile pământului (1966)

Sept hommes et une garce (1966)

Les Fêtes galantes (1965)

Gaudeamus igitur (1965)

Dragoste la zero grade (1964)

La vârsta dragostei (1963)

Politică și... delicatese (1963)

Un surâs în plină vară (1963)

Pe litoral mi-a rămas inima (1961)

Telegrame (1959)

Toma Caragiu

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Hrupisti, Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor români de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:
„...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.” —Toma Caragiu


Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.

A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite. Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”, ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. In prezent e recasatorita a treia oara. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Doreste foarte mult sa recumpere casa de la Peris de la actualuol proprietar.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.

Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.

FILMOGRAFIE TOMA CARAGIU

Nufarul rosu - r.Gheorghe Tobias,1955 Vara romantica -r.Sinisa Ivetici,1961 Poveste sentimentală - r. Iulian Mihu, 1962 Străzile au amintiri - r.Manole Marcus, 1962 Politică și delicatese - r. Haralambie Boroș, 1963 Cartierul veseliei - r. Manole Marcus, 1965 Procesul alb - r. Iulian Mihu, 1966 Haiducii - r. Dinu Cocea, 1966 Vremea zăpezilor - r. Gheorghe Naghi, 1966 Șeful sectorului suflete - r. Gheorghe Vitanidis, 1967 Subteranul - r. Virgil Calotescu, 1967 Răpirea fecioarelor - r. Dinu Cocea, 1968 Răzbunarea haiducilor - r. Dinu Cocea, 1968 KO -r.Mircea muresan, 1968 Haiducii lui Șapte Cai - r. Dinu Cocea, 1970 BD în alertă - r. Mircea Drăgan, 1970 BD în acțiune - r. Mircea Drăgan, 1970 BD la munte și la mare - r. Mircea Drăgan, 1971 Zestrea Domniței Ralu - r. Dinu Cocea, 1971

Săptămâna nebunilor - r. Dinu Cocea, 1971 Facerea lumii - r. Gheorghe Vitanidis, 1971 Bariera - r. Mircea Mureșan, 1972 Explozia - r. Mircea Drăgan, 1972 Ciprian Porumbescu - r. Gheorghe Vitanidis, 1973 Proprietarii - r. Șerban Creangă, 1974 Trei scrisori secrete - r. Virgil Calotescu, 1974 Tatăl risipitor - r. Adrian Petringenaru, 1974 Actorul și sălbaticii - r. Manole Marcus, 1975 Nu filmăm să ne amuzăm - r. Iulian Mihu, 1975 Mastodontul - r. Virgil Calotescu, 1975 Operațiunea "Monstrul" - r. Manole Marcus, 1975 Premiera - r. Mihai Constantinescu, 1975 Serenada pentru etajul XII - r. Carol Corfanta, 1976 Condiția Penelopei (voce) - r. Luminița Cazacu, 1976 Tufǎ de Veneția -r. Petre Bokor, 1977 Gloria nu cântă - r. Alexandru Bocăneț, 1977 Buzduganul cu trei peceți - r. Constantin Vaeni, 1977 Marele singuratic - r. Iulian Mihu, 1977

Nicu Constantin

Nicu Constantin (n. 31 iulie 1938, Eforie Sud, județul Constanța, d. 15 septembrie 2009, București) a fost unul din cei mai mari actori români de comedie.

Tatăl său, Tudor Constantin, provenea din localitatea albaneză Korcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910. Actorul Nicu Constantin își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii tatălui său.

Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă.

Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor, și Lică. După terminarea războiului, în 1947, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, ce avea apoi să devină căpitan pe unul din cele mai mari petroliere din lume, "Independența", găsindu-și sfîrșitul odată cu scufundarea acestuia în Bosfor.

De mic practică tot soiul de meserii: ajutor la bostănăria turcului Cadri, vînzător de răcoritoare pe plajă, vînzător de lapte, vînzător de creveți la cornet, vînzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară, etc. Banii astfel cîștigați devenind o sursă serioasă pentru întreținerea familiei sale și, deseori, pentru ajutorarea familiilor mai nevoiașe din orășel.

Școala primară din Constanța.

Școala de Construcții din Brașov (1942).

Școala Medie Tehnică de Marină din Constanța - profil navigație și motoare.

Școala Populară de Arte din București.

• Pentru Nicu Constantin primele înclinații spre lumea artei încep să apară la vîrsta de 12 ani cînd avea ocazia, odată cu venirea concediilor de vară, să vadă la Eforie o serie întreagă de mari artiști: George Vraca, Gică Petrescu, Sergiu Malagamba, Ștefănescu-Goangă, Nicolae Bassu Tasian, Arta Florescu, Nae Roman, Bimbo Mărculescu etc.
  

Tot pe atunci învață de la sora sa, Constanța, lungi poeme de cîte 30-40 de strofe, pe care le recită fără cusur la serbările organizate în Eforie de Ziua Eroilor făcîndu-se astfel imediat remarcat.

Primul spectacol a fost însă ținut în Școala de Marină din Constanța cînd Nicu Constantin, ce făcea pe atunci parte din grupul "Trio Scaramuța", a prezentat momentul satiric "Mîine vom fi pe mare" în care lua peste picior pe cei din conducerea școlii. Alături de el mai apăreau atunci colegii săi, Muller, Geanoglu, Mușat, Korfiadis și viitorul actor Costel Drăgănescu.

Succesul fiind garantat Nicu Constantin a oferit apoi publicului o altă compoziție a sa, "Melodia constănțeană".

• Angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”
  
• Între 1960 și 2000, a activat și a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. În perioada 1979-1982, Constantin a fost și actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian”.
  

În 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud fiind decorat cu Ordinul Cultural, clasa I, pentru activitatea sa artistică.

În palmaresul înregistrărilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Pagini alese din revista de altădată

Revista dragostei

La Grădina "Cărăbuș"

Colibri music-hall

Nu aduce ziua ce aduce noaptea

Jos pălăria

Vino să ne vezi diseară

Costică, ne vede lumea!

Uite că nu tac!

Lasă supărarea-n hol

Grand Music-Hall de Bucarest

Nimic despre elefanți

Cafeaua cu lapte de adio

Salutări de la Vasile

Mi se pare că mă-nsor!

Savoy, Savoy!

The Prophecy: Forsaken (2005)

Ministerul comediei (1999)

Harababura (1990)

Borvizomanii (1988)

Mușchetarii în vacanță (1984)

Secretul lui Bachus (1983)

Întoarcere la dragostea dintâi (1981)

Grăbește-te încet (1981)

Am o idee! (1981)

Alo, aterizează străbunica! (1981)

Ora zero (1979)

Totul pentru fotbal (1978)

Septembrie (1977)

Lupușor și Mieluțu (1975)

Vin cicliștii (1968) ... Nicu

Împușcături pe portativ (1966)

"Nicu... vede tot"

"Uite-l pe nea Nicu..."

"Nicu Constantin... o viață de artist"

A decedat la varsta de 70 de ani , in urma unui stop cardiorespirator , el fiind internat timp de 4 luni la Spitalul Clinic Militar de Urgenta din Bucuresti , pentru suferinte grave pulmonare.

JEAN CONSTANTIN

Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean (n. 21 august 1927, Techirghiol - d. 26 mai 2010, Constanța), a fost un actor român, interpret de roluri comice. Printre personajele reprezentate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acțiune și de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu și serialul de televiziune Toate pânzele sus (1976).

Jean Constantin s-a născut în anul 1927, într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească: "Mama mea era grecoaică venită cu părinții de la Salonic prin aproximativ 1880 și se numea Caliopi Stavreg Zaharia" - Jean Constantin, iar tatăl său de etnie română: "Tatăl meu era român, Dumitru Jean și era conductor arhitect." - Jean Constantin. Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuși a menținut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an. Numele său de familie era Jean și nu Constantin. Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: "Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de rom și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor." - Jean Constantin. Reprezentanții comunității rome din Constanța au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii și că acesta era cunoscut în oraș ca grec. Totuși, datorită tenului său mediteranean a fost ales să joace roluri de țigan în mai multe filme.

A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigade artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare

A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârșitul deceniului este distribuit în producțiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, r. Radu Gabrea) și Canarul și viscolul (1969, r. Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin război sau ilegalism). Totuși, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani și Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toate pânzele sus (1976), în regia lui Mircea Mureșan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. Revanșa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Mărin miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

În anii 1980 și 1990 este prezent într-un număr mai mic de producții, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de șapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006). Ultimele sale filme, Supraviețuitorul (2008) și Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut și în serialul Regina, difuzat de postul Acasă TV.

În 2009 și 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri, 26 mai 2010, în apartamentul său din Constanța. Vestea morții a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arșinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanța în ziua de 28 mai.

Procesul alb (1965) Haiducii (1966)- Parpanghel Maiorul și moartea (1967) Zile de vară (1968) – Aurel Răzbunarea haiducilor (1968) – Parpanghel Prea mic pentru un război atât de mare (1969) Canarul și viscolul (1969) Zestrea domniței Ralu (1970) Haiducii lui Șaptecai (1970) B.D. intră în acțiune (1970) – Patraulea B.D. în alertă (1970) – Patraulea B.D. la munte și la mare (1971) – Patraulea Felix și Otilia (1972) Adio, dragă Nela! (1972) Revolta haiducilor (1972, serial de televiziune) – Parpanghel Explozia (1973) – Tilică Nu filmăm să ne-amuzăm (1974) Nemuritorii (1974) Mastodontul (1975)

Evadarea (1975) Zile fierbinți (1976) Toate pânzele sus (1976, serial de televiziune) – Ismail Gloria nu cântă (1976) Cuibul salamandrelor (1976) -– Jean Împușcături sub clar de lună (1977) Eu, tu și Ovidiu (1977) – Misică Revanșa (1978) – Limbă Expresul de Buftea (1978) – controlorul de tren Brațele Afroditei (1978) Melodii, melodii (1978) – impresarul Codoș Nea Mărin miliardar (1979) – șeful primei bande Capcana Mercenarilor (1980) Al treilea salt mortal (1980) Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) Iancu Jianu, haiducul (1981) Un echipaj pentru Singapore (1981) Duelul (1981) – Limbă

Am o idee (1981) Sosesc păsările călătoare (1984) Masca de argint (1985) Colierul de turcoaze (1985) Coana Chirița (1986) În fiecare zi mi-e dor de tine (1987) Chirița la Iași (1987) Miss Litoral (1990) – nea Mielu, căpitan de cursă lungă Atac în bibliotecă (1992) A doua cădere a Constantinopolului (1993) – Ismail Paradisul în direct (1995) Punctul zero (1996) Sexy harem Ada-Kaleh (1999) – Ismail Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006) – nea Florică Păcală se întoarce (2006) – țiganul Klinger Roming (2007) – Somali Supraviețuitorul (2008) – Limbă Poker (2010)

Ion Popescu-Gopo

Ion Popescu-Gopo (n. 1 mai 1923, București; d. 29 noiembrie 1989, București) a fost un artist plastic român, creatorul a nenumărate filme de desen animat în care personajul principal era „omulețul lui Gopo”, o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale, actor, scenarist și regizor de film.

Gopo s-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul "Palme d'or" la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj Scurtă istorie.

Pseudonimul său de Gopo provine de la numele părinților săi: numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu.

Ion Popescu-Gopo s-a născut la data de 1 mai 1923 în orașul București. Gopo a debutat în presă în anul 1939 publicând caricaturi, la fel ca și pionierii animației românești Aurel Petrescu și Marin Iorda. A studiat la Academia de Arte din București, pe care nu a absolvit-o. A urmat în schimb la Moscova un curs de animație pe care l-a absolvit.

În animație debutează în anul 1949 alături de tatăl său și Matty Aslan cu scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Din anul 1950 începe lucreze la Studioul cinematografic București, în cadrul secției de animație. Primele desene animate erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii.

În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: Rățoiul neascultător. Urmează, în regia aceluiași, Albina și porumbelul, apoi: Doi iepurași (1952), Marinică (1953), O muscă cu bani (1954), Șurubul lui Marinică și Ariciul răutăcios (1955), Galateea (1957) etc

Fiind un spirit inovator și nonconformist, Gopo a încercat întotdeauna să depășească barierele tehnice și modelele, străduindu-se să fie un pionier în tot ce a întreprins. „Omulețul lui Gopo”, sau, mai simplu, „omulețul”, creația lui Ion Popescu-Gopo, este personajul nud și schițat din câteva linii, care interpretează însă atât de complet problemele lumii contemporane.

Mai târziu a mărturisit că nereușind să realizeze desene animate de perfecțiunea tehnică a filmelor americane de animație, Gopo a inițiat o revoltă anti-Disney:^[1]
„Când am văzut că nu pot să egalez perfecțiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumusețe-nu, culoare-nu, gingășie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul.” —Ion Popescu-Gopo


Primul său succes, Marele Premiu (Palme d'or) la Cannes (1957) cu Scurtă istorie, a fost și cel mai mare. Iată cum a apreciat la vremea respectivă Georges Sadoul inovația lui Gopo:
„Filmul său acumulează în zece minute idei poetice, într-o povestire umoristică plină de ritm și imaginație. Este foarte important că filmul său nu datorează cu rigurozitate nimic nici lui Disney, nici lui Grimault, nici școlii cehoslovace, nici celei sovietice. Acest filmuleț a fost la Cannes o descoperire care trebuia semnalată prin strălucirea unui mare premiu.” —Georges Sadoul


Însuși Ion Popescu-Gopo declara, peste ani:
„Am făcut un omuleț cu mare economie de linii. Ochii lui sunt două puncte, nu și-i poate da peste cap și nici nu se uită galeș. Mi-am redus de bunăvoie posibilitățile. Gura lui este aproape imobilă. Nu am folosit nici expresia feței. Subiectul însă a căpătat forță.” —Ion Popescu-Gopo


Cu 7 arte (1958) Gopo a atins apogeul (obținând Marele Premiu pentru cel mai bun film de animație, la Festivalul de Film de la Tours), dar Ecce homo! (1977) a fost primit cu răceală, astfel încât artistul și-a abandonat pentru moment Omulețul.

El creează la mijlocul anilor '60 filmul-pilulă. Câteva exemple de parabole condensate care ilustrează genul sunt: Balanța, Ploaia, Ulciorul.

În anii 1980, Ion Popescu-Gopo experimentează noi tehnici de animație: mișcarea acelor de gămălie (Și totuși se mișcă, 1980), a firelor de tutun (Animagic film, 1981), animarea obiectelor, statuetelor, părului (Tu, 1983).

În paralel cu filmele sale de animație, Gopo abordează încă din anul 1956 și filmul cu actori în "Fetița mincinoasă". El a fost atât scenarist, cât și regizor, încercând paradoxal să realizeze filme, uneori cu mult deasupra mijloacelor tehnice și materiale.
„Când am început să lucrez cu actorii, mi-am descoperit parcă niște independențe în mișcare, m-am simțit ca un dinozaur cu membre lungi și neascultătoare", afirma el la începutul anilor '80.” —Ion Popescu-Gopo


Deși filmele sale cu actori nu au merite artistice deosebite, Gopo a încercat să ridice filmele la înălțimea imaginației sale. El și-a câștigat astfel incontestabile merite de pionierat, abordând cu curaj basmul, feeria, teme universale și science-fiction-ul, aceasta în condițiile unei dotări tehnice insuficiente. Cunoscând faptul că mijloacele tehnice avute la dispoziție sunt imperfecte, Gopo recurge la parodia SF, realizând filme cum ar fi: Pași spre Lună (1963) sau Comedia fantastică (1975).

Basmele ecranizate de către Ion Popescu-Gopo nu sunt simple ecranizări fidele, ci sunt actualizate și interpretate. Spre exemplu, Maria Mirabela (1981) nu e o simplă lectură a basmului Fata moșului și fata babei, ci un musical; în Rămășagul (1985) își face apariția o zână care se deplasează pe bicicletă ș.a.m.d.

Pe lângă activitatea sa de scenarist și regizor, Gopo a și interpretat câteva roluri în filmele proprii: Faust XX, Galax, Rămășagul, O zi la București, dar și în filme ale altor regizori: O noapte de pomină (1939, r. Ion Șahighian) sau Dimitrie Cantemir (1973, r. Gheorghe Vitanidis), unde l-a interpretat pe țarul Petru cel Mare.

În paralel, ca o recunoaștere a valorii operei sale, Gopo a fost ales în funcții de conducere ale organizațiilor cineaștilor: vicepreședinte al Asociației Internaționale a Filmului de Animație, președinte al Asociației Cineaștilor din România (1969-1989), director al secției de film din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Funcțiile sale din cadrul OMS și al UNESCO explică didacticismul unora din desenele sale animate, cum ar fi Alo, Hallo! (1962).

Deși realizările cinematografice ale sale, majoritatea irelevante estetic, provin dintr-un context istoric nefavorabil, Ion Popescu-Gopo este aproape întotdeauna unicul cineast român menționat în enciclopediile cinematografice. Marele cineast român a murit la data de 29 noiembrie 1989 în urma unui infarct, în timp ce își împingea mașina rămasă înzăpezită pe trotuar pentru a o aduce în curte.

Moartea sa a însemnat și sfârșitul animației românești clasice, studioul Animafilm (lipsit de sprijinul statului) ajungând aproape de faliment

În calitate de regizor

Albina si porumbelul (1951) Rățoiul neascultător (1951) 2 iepurași (1952) Marinică (1953) O muscă cu bani (1954) Șurubul lui Marinica (1955) Ariciul răutăcios (1955) Fetița mincinoasă (1956) Scurtă istorie (1957) Animația a fost premiată la Cannes (prima de acest gen din România). Galateea - (1957) 7 arte - (1958) O poveste obișnuită… o poveste ca în basme (1959) Homo sapiens (1960) S-a furat o bombă (1961) Alo, Hallo! (1962) Pași spre lună (1963) De-aș fi ...Harap-Alb (1965) Faust XX (1966) De trei ori București (1967)

Orașul meu (1967) Pământul oamenilor (1967) Pilule II (1967) Sancta simplicitas (1968) Eu + Eu = Eu (1969) Sărutări (1969) Clepsidra (1972) Unu, doi, trei... (1975) Comedia fantastică (1975) Povestea dragostei (1976) Study Opus 1 - Man (1976) Ecce Homo (1977) Infinit (1977) Trei mere (1979) Maria Mirabela (1981) Quo vadis homo sapiens? (1982) Rămășagul (1984) Galax - omul păpușă (1984) Ucenicul vrăjitor (1985) Maria și Mirabela în Tranzistoria (1989)

Ca scenarist

• Șurubul lui Marinică (1955)
  
• Povestea dragostei (1976)
  
• Maria și Mirabela în Tranzistoria (1989)
  

Actor

• Dimitrie Cantemir (1973) – rolul Petru cel Mare
  
• Maria Mirabela (1981) – rolul Moș Timp
  

OMULETUL LUI GOPO

Omulețul lui Gopo, sau, mai simplu, Omulețul, creația lui Ion Popescu-Gopo, este un humanoid nud cu linii simple, care aduce în discuție problemele lumii contemporane. Primul succes al acestui personaj a fost reprezentat de premiul Palme d'or la Cannes, primit în 1957 pentru "Scurtă istorie

Filmul "Scurtă istorie" (1957) începe cu prezentarea Universului, în care la început soarele avea niște bucle prinse în bigudiuri, care erau planetele. La un moment dat, soarele a strănutat. În acel moment, toate planetele care erau prinse de soare ca niște bigudiuri au fost aruncate în cosmos. Pământul era planeta albastră și umedă, cu multe meridiane, care-i servea drept nas.

Pe Pământ, au apărut animalele. Ca urmare a trepidațiilor produse de către un dinozaur, o maimuță aflată într-un copac a căzut dintr-un copac, rupându-și coada. Când s-a ridicat de la pământ, s-a văzut că avea forma unui omuleț. Pe măsură ce mergea a dat de o scară, iar odată cu urcarea treptelor se transforma în egiptean, grec, roman, cavaler medieval, om cu joben, ajungând până la înfățișarea pe care o are astăzi omul.

Acest umanoid cu cap lunguieț, cu o expresie serioasă și naivă, cu mâini și picioare subțiri și cu burtica rotunjită, care a cucerit atât spectatorii, cât și lumea creatorilor de animație, a anticipat cucerirea spațiului extraterestru și primii pași ai omului pe Lună, lansându-se în Cosmos cu o rachetă cu cinci ani înainte de Iuri Gagarin și devenind primul “om” care a călătorit în spațiu. S-a mișcat în lumea subacvatică, de asemenea a evocat gândul îndrăzneț că ar putea exista viață pe alte planete. Toate acestea le-a făcut ținând, când aproape de piept, când după ureche, o floare.

Inițial prima peliculă trebuia să poarte numele de “Bob de soare”. Personajul principal era un om-amfibie, care mergea și pe uscat, și pe apă, și în aer.

Premii obținute

• Palme d'Or, la Cannes, în 1957, pentru "Scurtă istorie"
  
• Marele Premiu pentru cel mai bun film de animație, la Festivalul de Film de la Tours, în 1958, pentru "Șapte arte"
  
• Golden Gate Award, la Festivalul International de Film de la San Francisco, în 1960, pentru "Homo Sapiens"
  

Cu privire la decernarea premiului Palme d'Or, la Cannes, în anul 1957, pentru "Scurtă istorie", compozitorul muzicii din film, Dumitru Capoianu a mărturisit că inițial a fost selectată de către juriul românesc filmul “Delta Dunării” de Ion Bostan. Dar odată ajunși în Franța, un membru al echipei și-a dat seama că e posibil ca filmul ales să nu intre în concurs, pentru că era prea lung. În aceeași seară, s-a întors în România și a luat un exemplar din “Scurtă istorie” (film vizionat de către comisie în prealabil) din studioul cinematografic și a plecat iar la Cannes.

Grigore Vasiliu Birlic

Grigore Vasiliu Birlic (n. 24 ianuarie 1905, Fălticeni - d. 14 februarie 1970, București) a fost unul dintre cei mai mari actori români de comedie. A jucat în multe piese de teatru, precum și în filme. Numele de naștere era Grigore Vasiliu, Birlic fiind doar o poreclă pe care a primit-o datorită succesului din piesa Birlic, jucată la începutul carierei sale.

Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie 1905, în familia unui mic negustor de pe strada Pârâul Târgului din Fălticeni. În copilărie a vrut să se facă clovn la circ, dar a fost tempestiv potolit de către tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoție a liceului.

Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povestește în cartea Orașul Muzelor că: „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viață: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniștea deplină a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecția... Observațiile pe care le primea erau făcute cu înțelegere. Profesorii aveau intuiție, îl și vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptașul se băga sub masă.”

La dorința familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuți. În paralel, până a-și lua licența în drept, a făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți pentru a-și câștiga traiul. Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia Musca spaniolă, scrisă de vienezii Arnold și Bach, și adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător.

În urma succesului obținut la public, este angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. La Cernăuți, Grigore Vasiliu cucerește simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul și omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuie în piesa „Amanetul” de Holberg.

Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți a trecut prin nu mai puțin de șapte tentative nereușite. Motivul pentru care a fost admis cu greu la Conservator era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic și scuipam când vorbeam”. Defectul s-a transformat însă într-unul dintre atuurile actorului. La Conservator s-a numărat printre elevii lui Petre Sturdza și mai târziu a avut-o ca profesoară pe Gina Sandri. A legat o strânsă prietenie și cu Jules Cazaban, coleg de Conservator. Mai târziu s-a mutat la Conservatorul din București.

În anul 1933, Grigore Vasiliu, student pe atunci la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți, a fost adus la București, de către regizorul Aurel Maican. Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Acest teatru își ținea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj al Bulevardului Elisabeta din București; teatrul fusese înființat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Mușatescu și avea să-și continue activitatea până în anul 1940.

Printre piesele cele mai importante în care a jucat se numără: Vârcolacul, Micul Weber de Arnold si Bach, Otto Elefantul de Arnold și Bach, Arde nevastă-mea de A. Vercourt și Jean Bever, Prostul din baie de Ernest Fiese și Karl Fellman, Corabia lui Noe, Așternutul de mătase de A. Birabeau și G. Dolley, Părintele cățeilor de Glinger și Taussig, Împăratul de Luigi Bonelli etc.

Din această perioadă își trage și porecla, transformată mai târziu în supranume, Birlic, care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcționar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni.

Cu rolul titular din farsa Birlic, tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un succes uriaș, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul și să-i adopte numele. Mai întâi o poreclă ce stârnea râsul, Birlic (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărțile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume.

Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu au creat pentru Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese ușoare, din repertoriul bulevardier. Sică Alexandrescu montează piesă după piesă cu Birlic în rolul principal, toate având un mare succes la public. Birlic a impresionat publicul și criticii teatrali prin creațiile sale actoricești complexe, având capacitatea de a trece foarte ușor de la un rol din registrul tragic la un rol din registrul comic și invers.

În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de Stroe și Vasilache în filmul Bing-Bang (care s-a păstrat și azi), apoi în Doamna de la etajul II (1937) (în regia lui Dezideriu Major), alături de Maud Mary, Mihai Popescu și Mișu Fotino (film pierdut, dar există câteva fotografii care ni-l prezintă). Dramaturgul George Ciprian îi oferă rolul lui Chirică din piesa sa Omul cu mârțoaga.

A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu Angela Mateescu, apoi cu Valeria Nanci, dar nu a avut copii

Datorită talentului artistic Grigore Vasiliu Birlic a fost impus ca director și patron al mai multor companii teatrale (printre care și trupa „Colorado”).Însă legea comunistă a teatrelor din anul 1947 a făcut ca Birlic să reziste în această postură doar un an, fiind până la urmă înlocuit din funcție.

Instalarea la putere în România a regimului comunist l-a prins în plină glorie, închizându-i însă granițele spre lume. Se întoarce ca actor la Teatrul Național din București, după naționalizarea teatrelor particulare. Repertoriul Teatrului era stabilit de Direcția de Propagandă a Comitetului Central al PCR. Sică Alexandrescu montează în anul 1953 piesa O scrisoare pierdută, Birlic interpretându-l inițial pe Dandanache, apoi pe Brânzovenescu.

Radu Beligan îl consideră un „geniu al comediei, al umorului românesc”, așezându-l alături de Constantin Tănase. Criticii au spus că umorul și fizionomia sa l-ar fi putut propulsa într-o carieră internațională de excepție, dacă nu ar fi fost prizonierul unei cinematografii marginale, aservite propagandei de partid.

În cadrul Festivalului Goldoni din anul 1956, Sică Alexandrescu pleacă la Veneția cu Birlic, Alexandru Giugaru și George Calboreanu pentru a prezenta piesa Bădăranii în traducerea lui Iancovescu. Apariția lui Birlic în Italia, în piesa Bădăranii, a oprit din fugă spectatorii care doreau să se adăpostească de ploaia torențială care izbucnise în actul III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. Publicul a rămas pe loc, țintuit sub ploaie, hohotind și aplaudând în delir fiecare replică a lui jupân Conciano – Birlic, deși nu cunoștea limba în care se juca piesa.

A fost strălucit în piesele de teatru D-ale carnavalului, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută de Caragiale, Avarul și Burghezul gentilom de Molière, Bădăranii de Carlo Goldoni, Egor Bulicov de Maxim Gorki, Revizorul de Nikolai Gogol, Oameni care tac de Al. Voitin, Nunta lui Krecinski de Suhovo-Kobalin, Mielul turbat de Aurel Baranga. Jocul său era caracterizat de un puternic timbru personal și de o intonație inimitabilă. A jucat în peste 25 de filme, într-o perioadă în care numărul realizărilor cinematografice era redus.

Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără:

• Crăcănel în D-ale carnavalului de I. L. Caragiale
  
• Lefter Popescu în Două loturi de I. L. Caragiale
  
• Costăchel Gudurău în Telegrame de I.L. Caragiale
  
• Spirache Necșulescu în Titanic vals de Tudor Mușatescu
  
• Jupânul Conciano în Bădăranii de Carlo Goldoni
  

A interpretat un număr de 13 personaje din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Amintim rolurile: Crăcănel și Candidatul în D-ale carnavalului, Spiridon și Rică Venturiano în O noapte furtunoasă, Brânzovenescu și Dandanache în O scrisoare pierdută, Coana Efimița în Conu Leonida față cu reacțiunea, Lefter Popescu în Două loturi, Costăchel Gudurău în Telegrame. Despre Caragiale, Birlic avea să spună:


„Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoștință și pentru succesele actoricești pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata școală a măiestriei actoricești, personaje ale maeștrilor dramaturgiei noastre. Șapte roluri în cele patru comedii.”
Birlic era conștient de faptul că arta căreia i se închină este perisabilă:


„Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului și a muzicantului, arta actorului este, din păcate, perisabilă! Din creația lui nu rămâne nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate dând actorului un pic de acces la nemurire. (...) Eu, Birlic cel din sală, îl urmăresc pe Birlic de pe ecran, dându-mi seama că el va supraviețui, că această imagine a artei mele va continua să trăiască în ochii unui spectator care nu s-a născut încă.”
Simțind că se apropie momentul plecării sale de pe scena vieții, Birlic a cerut impresarului Gaby Michăilescu să reia pentru public piesa de succes care l-a consacrat: „Birlic”, la care a fost și regizor. Alături de el, au jucat actori de mare renume cum ar fi: Silvia Dumitrescu-Timică, Alexandru Giugaru, Petre Ștefănescu-Goangă, N. Gărdescu, Vasilica Tastaman, Antonescu-Cărăbuș. A fost ultimul mare triumf al lui Birlic.

Artist al poporului, Grigore Vasiliu Birlic s-a stins din viață la data de 14 februarie 1970, la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.

Birlic pe o monedă omagială emisă în 2005



În anul 2005 a fost emisă o monedă cu chipul actorului.

Bing Bang (1934)

Doamna de la etajul II (1937)

Viața învinge (1951)

Arendașul Român (1952)

Lanțul slăbiciunilor (1952)

Vizita (1952)

O scrisoare pierdută (1953) - Brânzovenescu

Directorul nostru (1955)

Două lozuri (1957) - Lefter Popescu

Doi vecini (1958)

D-ale carnavalului (1958) - Crăcănel

Băieții noștri (1959)

Telegrame (1959) - Costăchel Gudurău

Aproape de soare (1960)

Bădăranii (1960)

Drum nou (1961)

Post Restant (1961)

Doi băieți ca pâinea caldă (1962)

Pași spre lună (1963)

Lumina de iulie (1963)

Mofturi 1900 (1963)

Titanic vals (1964) - Spirache Necșulescu

Les fêtes galantes (Serbările galante) (1965)

Steaua fără nume (1965)

Corigența domnului profesor (1966)

Anda Călugăreanu

Anda Călugăreanu pe numele adevărat Anca Miranda Călugăreanu (n. 24 octombrie 1946, București - d. 15 august 1992) a fost o actriță și interpretă de muzică ușoară și folk. Prima apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra.

O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii.

Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu.

A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare.

Începând cu jumătatea anilor'70, Anda Călugăreanu și-a descoperit o nouă vocație - muzica folk, urmată de pasiunea pentru actorie. Continuă activitatea muzicală; se înscrie la cursurile I.A.T.C.. Apariția ei în muzicalul Mitică Popescu de Nicu Alifantis (1984) este revelatoare pentru înzestrarea artistică a protagonistei. În anul 1987 i se editează un LP la Electrecord pe muzica lui Nicu Alifantis și aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu.

Și-a împrumutat vocea personajului Oache din Filmul Maria Mirabela (regia: Ion Popescu-Gopo, 1981), iar mai târziu a moderat emisiunea matinală pentru copii "Club Anda" (1990-92), alături de păpușa Omidée.

A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune.

A participat la Festivalul de muzică ușoară românească Mamaia - ediția a VII-a (1972), unde a câștigat Premiul de interpretare alături de Aurelian Andreescu, Doina Badea, Corina Chiriac, Mihai Constantinescu, Cornel Constantiniu, Dida Drăgan, George Enache, Stela Enache, Marina Voica, Petre Geambașu.

• N-am noroc" (Ion Cristinoiu)
  
• "Cheamă-mă" (Ion Cristinoiu),
  
• "Vino să dansăm" (Noru Demetriad)
  
• "Vreau să fiu frumoasă"
  
• "Pe strada toamnei" (Aurel Giroveanu)
  
• "Oare nu vezi"
  
• "M-ai învățat" (L. Ionescu)
  
• "Vecinii mei sunt muzicanți" (Șt. Kardoș)
  
• "Bătrânii"
  
• "E bine" (Al. Mandy)
  
• "Nu sunt rea" (Titel Popovici)
  
• "Știa bunica ce dansa" (Claude Romano)
  
• "Nu mă imita"
  
• "Ne-am certat"
  
• "Nu te supăra"(Radu Șerban)
  
• "Cu viața nu glumi" (Radu Șerban)
  
• "Băieți frumoși"
  
• "Duminica în București" (Gelu Solomonescu)
  
• "Tinerii"
  
• "Portocala" (Marius Țeicu)
  
• "Nu mi-ar fi necaz" (A. Winkler)
  
• "Nu te-nțeleg" (Vasile V. Vasilache)
  
• "Mâna să-mi fie curată"
  
• "Micul prinț" (Nicu Alifantis)
  
• "Prin nopți tăcute"
  
• "Să ai un plop" (A. Călugăreanu)
  
• "Hai Rapid!" (preluare Dire Straits)
  
• "Cip-cirip-cirip" (preluare "Middle of the Road")
  
• "Un tren alb" (preluare Gilbert Becaud)
  
• "Prietena mea" (preluare Beatles)
  

Prima ei căsătorie a fost cu actorul Dan Tufaru,
cu care a avut o fiică, Ioana Tufar. A doua căsătorie a fost cu
Alexandru Medeleanu. Starea sănătății sale s-a agravat în martie 1992
după ce s-a întors dintr-un turneu în Israel
Au trecut 15 ani de cand Anca Miranda
Calugareanu a plecat dintre noi, lasandu-ne mostenire cantecele sale,
risipite prin fonoteca Electrecordului. Inainte de a muri (15 august
1992), Anda Calugareanu i-a spus sotului sau: “Tati, fa in asa fel ca,
dupa moartea mea, lumea sa nu ma uite!”. Pentru o astfel de
dorinta-testament, colegii ei au ales ca averea lasata de Anda sa nu
devina o comoara ingropata pe veci. Dovada ca Anda Calugareanu mai
traieste este albumul “Dorinta-Testament”

Costel Constantin

Nascut la Galati, pe 20 octombrie 1942, absolvent al Institutului de
Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, clasa profesor Beate
Fredanov, pe care l-a absolvit in 1964 cu lucrarea de licenta/rolul:
Laertes, din “Hamlet”, a debutat ca actor la Teatrul National din Iasi,
unde a activat in perioada 1965-1969, cu rolul Calugarul tanar,
“Beckett” de Jean Anouilh, in regia Soranei Coroama-Stanca si
interpretand roluri importante in piese de Sofocle, Anouilh, T.
Williams, Brecht, Sorescu, C. Teodorescu etc. Din 1969 devine actor al
Teatrului National din Bucuresti, unde a aparut in numeroase roluri
principale din piese de Shakespeare, Ostrovski, Gogol, Vallejo,
Wasserman, Caragiale etc...

A absolvit liceul Liceul Mihail
Kogalniceanu din Galati si era membru al trupei de teatru a scolii.
Fratele mamei sale era Damian Bozianu, actor renumit in Galati si i-a
servit drept model. A plecat la Bucuresti, a intrat din prima incercare
la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, absolvindu-l in anul
1964. I-a marcat evolutia mentorul sau din perioada studentiei, marele
actor Ion Fintesteanu.

A fost repartizat la Teatrul National din
Iasi. Rolul de debut a fost cel al calugarului tanar din piesa Beckett
de Jean Anouilh. A mai jucat in Vara si fum de Tennessee Williams,
Sagetatorul de Ion Omescu, Exista nervi de Marin Sorescu, Lotte la
Weimar de Thomas Mann s.a. pana in anul 1969, cand l-a descoperit
actorul Radu Beligan, pe atunci director al Teatrului National
bucurestean si l-a luat in capitala.

Debuteaza pe scena Teatrului
National Bucuresti in 1970, cu rolul Nick din piesa Cui i-e frica de
Virginia Woolf? de Edward Albee. Slujeste si azi scena acestui teatru si
a jucat in zeci de piese, printre care se numara Saptamana patimilor de
Paul Anghel, Regele Lear de William Shakespeare, Napasta, O scrisoare
pierduta de I.L. Caragiale, Alexandru Lapusneanu de Virgil Stoenescu,
Ultimul set de Marica Beligan, Mostenirea de Titus Popovici, Azilul de
noapte de Maxim Gorki, Apus de soare de Barbu Stefanescu Delavrancea,
Steaua fara nume de Mihail Sebastian, Crima pentru pamant dupa Dinu
Sararu, Sambata, duminica, luni de Eduardo De Filippo, Sinucigasul de
Nikolai Erdman, etc.

Primul rol intr-un film l-a avut in pelicula
Portile albastre ale orasului, din 1973, in regia lui Mircea Muresan.
Au urmat: Tanase Scatiu, Ultima noapte a singuratatii, Editie speciala,
Ion, blestemul pamantului, blestemul iubirii, La rascrucea marilor
furtuni, Ana si hotul, Linistea din adancuri, Amurgul fantanilor,
Liliacul înfloreste a doua oara, O lebada iarna, Campioana, Pepe si
Fifi, Omul zilei, Dulcea sauna a mortii, Eu sunt Adam, etc.

Societar
de onoare al Teatrului National Bucuresti, Costel Constantin face parte
din ultima generatie de maestri ai scenei nationale. Impins de tanar
catre roluri memorabile nu e intamplator faptul ca, la apogeul
talentului, toate datele aveau sa-l indice potrivit pentru rolul lui
Stefan din “Apus de soare”. Astfel rolul voievodului a reprezentat
pentru Costel Constantin triumful unei mari cariere.

• 
  Iubire şi onoare
  
  (2010) - Hussein Bin Naser
  El-Jisr
  
• 
  Aniela
  
  (2009) - colonelul Decebal
  Ciucurescu
  
• 
  Cu un pas înainte
  
  (2007) - Opera Director (1
  episode, 2008)
  
• 
  Trezeste-te
  
  (2006)
  
• 
  Dulcea sauna a mortii
  
  (2003) - Corcolan
  
• 
  Tandretea lacustelor
  
  (2002)
  
• 
  Ministerul comediei
  
  (1999)
  
• 
  Omul zilei
  
  (1997) - Nadin
  
• 
  Eu sunt Adam!
  / Eu sunt Adam
  (1996)
  
• 
  Pepe & Fifi
  / Pepe şi Fifi
  (1994)
  
• 
  Somnul insulei
  
  (1994)
  
• 
  Trancers 4: Jack of Swords
  / Trancers 4
  (1994)
  
• 
  Mandroid
  
  (1993) - Chief of Police
  
• 
  Balanţa
  
  (1992)
  
• 
  A unsprezecea poruncă
  
  (1991)
  
• 
  Campioana
  
  (1990)
  
• 
  Liliacul infloreste a doua oara
  
  (1988) - Xenofonte
  
• 
  A doua varianta
  
  (1987)
  
• 
  Căsătorie cu repetiţie
  
  (1985)
  
• 
  Promisiuni
  
  (1985)
  
• 
  Eroii nu au varsta (Serial TV)
  / Eroii n-au varsta
  (1984)
  
• 
  Amurgul fantanilor
  
  (1983)
  
• 
  Misterele Bucureştilor
  
  (1983)
  
• 
  O lebada iarna
  
  (1983)
  
• 
  Asteptand un tren
  
  (1982)
  
• 
  Buletin de Bucureşti
  
  (1982) - militian de circulatie
  
• 
  Cine iubeste si lasa
  
  (1982)
  
• 
  Linistea din adancuri
  
  (1982)
  
• 
  Şantaj
  
  (1982) - Ing. Mihai Pascu
  
• 
  Sfarsitul noptii
  
  (1982)
  

Gheorghe Dinica

Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, 1 ianuarie 1934 - in acte oficiale, București - d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români.
Gheorghe Dinică și-a manifestat intersul pentru actorie încă de
tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la
vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă
Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat pentru rolul Inspectorului Goole în piesa An Inspector Calls. De atunci, Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:

• 1961-1967 Teatrul de Comedie, București
  
• 1968-1969 Teatrul Bulandra, București
  
• din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București
  

A debutat ca actor cu un rol în filmul Străinul, adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici în anul 1963 și a jucat în peste 70 de filme.

Activitate


Gheorghe Dinică a fost de asemenea regizor de film și un foarte
popular actor, jucând în mare parte în producții Românești. Ca și
actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite.
În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri
negative, fie că ne referim la roluri de gansteri autohtoni, în seria de
filme cu comisarul Moldoveanu, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la
roluri de parveniți, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu
în „Felix și Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredințat rolul de a
recita poezii patriotice și ode închinate "Conducătorului iubit" în
super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea
României”.

În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a
intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a
fost alături până la moarte.

Din 2002, Gheorghe Dinică a fost membru de onoare al societății Teatrului Național I. L. Caragiale.
A fost de asemenea cetățean de onoare al Bucureștiului. A fost distins
cu numeroase premii de prestigiu, de interpretare de către Uniunea
Cineaștilor din România, a obținut un prestigios premiu pentru cel mai
bun rol masculin, premiul Troia, conferit de Festivalul Internațional de
Film de la Lisabona, pentru rolul din Patul conjugal, filmul fiind regizat de Mircea Danieliuc.

Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparație de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”,
a menționat actorul. Totuși, în anul 2006 a jucat într-un film regizat
de marele regizor american Francis Ford Copolla, o ecranizare a nuvelei
lui Mircea Eliade, Tinerețe fără tinerețe. A colaborat atît în film cît și pe scenă cu cîțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Mircea Danieliuc, Lucian Pintilie, Andrei Șerban, Nae Caranfil,
etc. În ultimii ani de viață a jucat în două telenovele inspirate din
viața țiganilor, („Inimă de țigan” și „Regina”, în care juca rolul unui
bulibașă), produse de postul de televiziune Acasă, iar moartea sa a
survenit după ce filmase cateva episoade din ultima telenovelă lansată
de cccînd, „Aniela”, unde interpreta rolul unui general în rezervă din
armata română, Grigore Vulturesco.
A înregistrat mai multe Cd-uri cu muzică de petrecere și romanțe, de
altfel actorul cînta, uneori, în cîteva localuri din București, cel mai
celebru fiind „Șarpele roșu”, unde își petrecea timpul alături de
prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cîntărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloșii”.

Deces


Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac
sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat
manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost
diagnosticat cu disfuncție multiplă de organe, șoc septic, insuficiență
cardio-respiratorie, insuficiență renală cronică acutizată, insuficiență
respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncție digestivă, disfuncție
hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de
Urgențǎ București (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.

Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie
în foaierul Teatrului Național din București unde a fost petrecut cu
aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-și
ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe
Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat
astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin. „Somn ușor, Gigi Dinică!”, după cum a spus Marin Moraru, prietenul său de o viață.

Străinul (1963) Comoara din Vadul Vechi (1964) Procesul alb (1965) Golgota (1966) Maiorul și moartea (1967) - Maiorul Tache Columna (1968) - Bastus Prea mic pentru un război atât de mare (1969) Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1971) Felix și Otilia (1971) - avocatul Stănică Rațiu Bariera (1972) Cu mâinile curate (1972) - Lăscărică Explozia (1973) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra Dincolo de nisipuri (1973) Ștefan cel Mare-Vaslui 1475 (1974) Ilustrate cu flori de câmp (1974) Filip cel bun (1974) Frații Jderi (1974) Zidul (1974) Nemuritorii (1974) - Postelnicul Butnaru Nu filmăm să ne amuzăm (1974) Un comisar acuză (1975) - comisarul Paraipan Evadarea (1975) Mastodontul (1975) Prin cenușa imperiului (1975) - Diplomatul Cuibul salamandrelor (1976) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră Marele singuratic (1976) Osânda (1976) - jandarmul Ion Premiera (1976) Trei zile și trei nopți (1976)

Acțiunea „Autobuzul” (1977) Doctorul Poenaru (1977) Trepte spre cer (1977) Drumuri în cumpănă (1978) Revanșa (1978) - comisarul Paraipan Totul pentru fotbal (1978) - Arbitrul Bietul Ioanide (1979) Ultima noapte de dragoste (1979) Lumini și umbre (1979-1982) - serial TV Rețeaua S (1980) O lume fără cer (1981) Concurs (1982) De ce trag clopotele, Mitică? (1982) - Nae Giurimea Întunericul alb (1982) Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) Râdeți ca în viață (1983) Secretul lui Bachus (1983) - Gheorghe Cercel Un petic de cer (1983) Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV O lumină la etajul zece (1984) Zbor periculos (1984) Vară sentimentală (1985) Cuibul de viespi (1986) Secretul lui Nemesis (1986) - N.M. Siseanu Figuranții (1987) Să-ți vorbesc despre mine (1987) Momentul adevărului (1987) Lacrima cerului (1987) Dublaj memorabil de voce, în cadrul seriei Povești cu Mac-Mac, în rolul lui Scrooge McDuck, în original vocea aparținându-i lui Alan Young (1998) Divorț din dragoste (1991)

Cel mai iubit dintre pământeni (1992) - Seful Securitatii Liceenii în alertă (1992) Patul conjugal (1992) - Vasile Potop Privește înainte cu mânie (1992) Balkans, Balkans (1993) Oglinda – începutul adevărului (1993) - Ministrul Mihai Antonescu Această lehamite (1993) Chira Chiralina (1993) Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarășul Mache Puzderie Craii de Curtea veche (1995) Terente – regele bălților (1995) Faimosul Paparazzo (1999) Manipularea (2000) Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu Război în bucătărie (2001) După amiaza unui torționar (2001) - Frant Tandara Filantropica (2001) - Pavel Puiuț Turnul din Pisa (2002) Examen (2003) - Dumitrascu Dulcea saună a morții (2003) - Lama Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR Aleodor Împărat (2004) - Bondar Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia Orient Express (2004) - Costache Sindromul Timișoara - Manipularea (2004) Omul grăbit (2005) - Franța Vânătoarea (2005) White Palms (2006) - Ungaria Tinerețe fără tinerețe (2006) Ticăloșii (2007) Supraviețuitorul (2008)

Teatru

• 1961 Inspectorul de poliție de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea
  
• 1961 Celebrul 702 regia Moni Ghelerter
  
• 1961 Centrul înaintaș a murit în zori de A. Cuzzani
  
• 1962 Sweik în al doilea război mondial de B.Brecht, regia L.Giurchescu
  
• 1962 Procesul domnului Caragiale de M.Ștefănescu, regia D.Esrig
  
• 1962 Pigulete plus cinci fete de Constanța Bratu
  
• 1962 Nuntă la castel de S.Andras, regia L.Giurchescu
  
• 1963 Umbra de E.Svarț, regia D.Esrig
  
• 1963 Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw
  
• 1964 Rinocerii de Eugène Ionesco, regia L.Giurchescu
  
• 1964 Somnoroasa aventură de T. Mazilu, regia D.Cernescu
  
• 1965 Troilus și Cresida de William Shakespeare, regia D.Esrig
  
• 1966 Capul de rățoi de G.Ciprian, regia D.Esrig
  
• 1967 Opinia publică de Aurel Baranga, regia A.Baranga
  
• 1968 Sfântul de Eugen Barbu
  
• 1968 Nepotul lui Rameau de Denis Diderot, regia D.Esrig
  
• 1969 Moartea lui Danton de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei
  
• 1972 Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia Horea Popescu
  
• 1973 Trei frați gemeni venețieni de Aldo Matiuzzi Collalto, regia David Esrig
  
• 1977 Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu
  

• 1978 Gaițele de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu
  
• 1979 O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan
  
• 1980 Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Grigore Gonța
  
• 1982 Ploșnița de V. Maiakovski
  
• 1984 Iubirile de-o viață de Platon Pardau
  
• 1986 Ioneștii de Platon Pardău, regia Grigore Gonța
  
• 1990 Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban
  
• 1991 Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Șerban
  
• 1991 Merlin de Tancred Dorst, regia Cătălina Buzoianu
  
• 1992 Livada de vișini de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban
  
• 1997 Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu
  
• 1997 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu
  
• 1998 Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar
  
• 1998 Cotletele de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag
  
• 1999 Numele trandafirului adaptare după Umberto Eco, regia Grigore Gonța
  
• 2000 Și mai potoliți-l pe Eminescu de T.C. Popescu, regia Grigore Gonța
  
• 2001 Take, Ianke și Cadâr de V.I.Popa, regia Grigore Gonța
  
• 2003 Ultima oră de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroșenco
  
• 2006 Dansând pentru zeul păgân de Brian Friel, regia Lynne Parker
  
• 2006 Incontestabila ipocrizie de Teodor Mazilu, regia Mihai Ionescu
  

Televiziune

• 1962 Colierul de Guard Peach
  
• 1962 Teatrul de marionete al Majestății Sale de I. Garneatasi și Radu Nichita
  
• 1963 Păsările de Aristofan
  
• 1963 Obiecte găsite de Ștefan Tita
  
• 1963 Un joc neobișnuit de Friedrich Durrenmatt
  
• 1964 Popas între drumuri de Eva Dragomir și Cornel Popa
  
• 1964 O seară la Gambrinus de Eva Dragomir și Radu Miron
  
• 1965 Directorul de teatru de I. Dongorozzi
  
• 1965 Medeea de Euripide
  
• 1965 Neînțelegerea de Albert Camus
  
• 1965 Regele gol de Evgheni Svart
  
• 1968 ...Escu de Tudor Mușatescu
  
• 1968 Seara, târziu, în tipografie de Alexandru Mirodan
  
• 1968 Corupție la Palatul de Justiție de Ugo Betti
  
• 1969 Richard al III-lea de W. Shakespeare
  

• 1969 Ziariștii de Alexandru Mirodan
  
• 1970 Woyzeck de Georg Buchner
  
• 1970 Un nasture sau absolutul de Radu Cosașu
  
• 1970 Furtul elefantului alb după Mark Twain
  
• 1970 Prometeu de Eschil
  
• 1970 Diavolul și bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre
  
• 1970 Neînfricații, serial
  
• 1970 Trei surori de A.P. Cehov
  
• 1971 Alcesta de Euripide
  
• 1982 Lumini și umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu
  
• 1984 Eroii n-au vârstă, serial
  
• 1999 Șarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici
  
• 2000 Război în bucătarie, regia Marius Barna
  
• 2007 Gala, serial
  
• 2008 Inimă de țigan, telenovelă
  
• 2009 Regina, telenovela
  
• 2009 Aniela, telenovela
  

Premii și distincții

• Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, 2008
  
• Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F., 2006
  
• Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres", 2004
  
• Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinț - „Filantropica", 2002
  
• Actor de onoare al filmului românesc
  
• Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
  
• Premiul de excelență - UNITER, 1999
  
• Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal", 1992
  
• Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
  
• Premiul ACIN pentru „Figuranții", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
  
• Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp", 1975
  
• Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenușa imperiului"
  
• Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix și Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", 1972
  
• Marele premiu la Paris pentru „Troilus și Cresida" de William Shakespeare
  
• Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofițer
  

Discografie

• Cântece de petrecere (2003)
  
• Cântece de petrecere 2 (2003)
  
• Romanțe (2004)
  
• Parol că te iubesc (2006)
  

George Constantin



Biografie





Nascut
pe 3 mai 1933 in Bucuresti si decedat pe 30 aprilie 1994, celebrul
actor George Constantin a fost casatorit cu mezzo-soprana Iulia
Buciuceanu, sora celebrei actrite Tamara Buciuceanu Botez, cu care a
avut un baiat, azi actor celebru ca si tatal sau la Teatrul Nottara din
Bucuresti: Mihai Constantin cunoscut din filmul " Liceenii ".

Actorul
a jucat intr-o perioada cand supravegherea stricta a actorilor a fost
unul dintre ordinele foarte clare pe care partidul comunist le-a dat
politiei politice inca de la infiintarea acesteia. Au fost perioade in
care ofiterii Securitatii devenisera chiar „critici teatrali“, iar
rapoartele lor au stat la baza cenzurarii multor replici din piesele de
teatru. Asta in cazul in care nu era interzis tot spectacolul. In atatia
ani nu au lipsit nici situatiile ilare. Securistii se descopereau in
personajele unor piese, iar scandalul care urma era de pomina.
Securitatea nu era atenta doar la replicile „destabilizatoare“ ale
actorilor, ci era pusa de partid sa gestioneze si crizele economice care
interveneau in teatre.(Emil Berdeli) La „Nottara“, de pilda, dupa o
sedinta furtunoasa despre subventii si cifre de plan, actori precum
George Constantin, Alexandru Repan, Horatiu Malaele au spus ca teatrul
romanesc nu mai poate supravietui in socialism, „cand sarcinile impuse
de autogestiune sunt foarte mari“. La vremea respectiva, sa afirmi ca
teatrul controlat de partid nu mai poate supravietui in Romania era
aproape o crima. Actorul Dorin Varga chiar a mers mai departe, spunand
ca rentabilizarea este o perdea de fum care trebuie sa ascunda faptul ca
actorii sunt concediati in urma unor „dispozitiuni din ratiuni mult
superioare“. Adica, traducand limbajul abscons in care se tineau
sedintele epocii, puterea ii da afara pe artisti pentru ca nu mai poate
sa-i plateasca. Era o situatie noua pentru Securitate, greu de
gestionat. Revolta unor actori cu greutate scapata de sub control se
putea solda cu destituiri in lant. Atat in randul activistilor, cat si
al securistilor. Mai ales ca rapoartele Securitatii semnalau situatii
similare si la Teatrele Giulesti, „Bulandra“ ori „Tandarica“. A fost una
dintre cele mai negre perioade ale teatrului romanesc, mai ales ca
partidul nu avea de gand sa faca nici o concesie.

George Constantin era un actor perfect,
un monstru sacru al teatrului si filmului romanesc care nu lăsa spaţii
moarte. Jocul lui avea o muzicalitate extraordinară. A fost un Mozart al
actoriei, dar era în acelaşi timp foarte precis.

In memoria sa azi avem azi Festivalului
International de Teatru pentru elevi „George Constantin” si o Sala
Studio – “George Constantin” - un spaţiu elegant şi funcţional cu
maximum 99 de locuri la Teatrul Nottara , un imens regret si o mare
uitare (din nefericire).

• Domnișoara Christina (1996)
  
• Un été inoubliable (1994)
  
• Ábel a rengetegben (1994)
  
• Cel mai iubit dintre pamînteni (1993)
  
• Oglinda (1993)
  
• Getting Lucky (1990)
  
• Figuranții (1987)
  
• Cuibul de viespi (1986)
  
• Întunecare (1985)
  
• Sezonul pescărușilor (1985)
  
• Galax, omul păpușe (1984)
  
• Dragostea și revoluția (1983)
  
• Escapada (1983)
  
• Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
  
• Calculatorul mărturisește (1982)
  
• Un echipaj pentru Singapore (1981)
  
• Iancu Jianu, haiducul (1981)
  
• Înghițitorul de săbii (1981)
  
• Saltimbancii (1981)
  
• Ștefan Luchian (1981)
  
• Burebista (1980)
  
• Iancu Jianu, zapciul (1980)
  
• Omul în loden (1979)
  
• Între oglinzi paralele (1978)
  
• Filip cel Bun (1975)
  
• Singuratatea florilor (1975)
  
• Orașul văzut de sus (1975)
  
• Muntele ascuns (1974)
  
• August în flăcări (1973)
  
• Dimitrie Cantemir (1973)
  
• Dincolo de nisipuri (1973)
  
• Proprietarii (1973)
  
• Ultimul cartuș (1973)
  
• La révolte des Haîdouks (1972)
  
• Cu mâinile curate (1972)
  
• Urmărirea (1971)
  
• Răpirea fecioarelor (1968)
  
• Răzbunarea haiducilor (1968)
  
• Reconstituirea (1968)
  
• Diminețile unui băiat cuminte (1966)
  
• La porțile pămîntului (1966)
  
• Procesul alb (1965)
  
• Un surîs în plina vară (1963)
  
• Aproape de soare (1960)
  

EMANOIL PETRUT

S-a nascut la 8 februarie 1932, la Marasesti. Tatal, Gabriel Petrut, era
impiegat CFR, iar mama, Ecaterina Petrut, o modesta functionara.
Pasiunea pentru teatru si-a descoperit-o activand pe langa trupa
teatrului din Focsani. Acolo este remarcat de Ion Lascar care il aduce
la Teatrul National din Iasi, in 1948. In Iasi, Emanoil Petrut urmeaza
cursurile Facultatii de Teatru din capitala moldova, dar in anul urmator
se transfera la IATC Bucuresti, activand pe scena de la Constantin
Nottara. Din 1957 va face parte din colectivul de actori al Teatrului
National, unde va ramana pana la sfarsitul vietii.

Cariera lui
actoriceasca il va aduce sub bagheta unor mari regizori: Dinu Cocea,
Gheorghe Vitanidis, Andrei Blaier, Mircea Dragan, jucand in zeci de
filme. Totusi formarea sa pe scena teatrului l-a indreptat cu
predilectie spre teme istorice, memorabil ramanand rolul pandurului
Tudor (Vladimirescu), in filmul omonim al lui Lucian Bratu din 1962.

A
plecat dintre noi la 8 august 1983, la scurt timp dupa decesul sotiei
sale, Catinca Ralea Petrut, fiind inmormantat in Bucuresti, la cimitirul
Bellu. In memoria sa, primaria orasului Marasesti i-a dat numele sau
Casei de Cultura a orasului.
De la 12 ani a facut parte din trupa Teatrului din Focsani, apoi a fost
preluat de Teatrul din Iaşi. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi
Cinematografică (IATC) din Bucureşti si a jucat pe scena teatrului
Nottara, apoi, din 1957, la Teatrul National I. L. Caragiale din
Bucuresti. A jucat in spectacole ca Apus de Soare, Oameni si soareci,
Nunta insangerata, Nora, Din jale se intrupeaza Electra, Furtuna, Caruta
cu paiate, Tartuffe, etc.

A debutat in cinematografie in anul 1954 cu filmul Brigada lui Ionuţ.

• Brigada lui Ionuț (1954)
  
• Alarmă în munți (1955)
  
• Secretul cifrului (1959)
  
• Porto-Franco (1961)
  
• Tudor (1962)
  
• Merii sălbatici (1964)
  
• Amintiri din copilărie (1965)
  
• Sărutul (1965)
  
• Runda 6 (1965)
  
• Amprenta (1967)
  
• Răzbunarea haiducilor (1968)
  
• Răpirea fecioarelor (1968)
  
• Tinerețe fără bătrânețe (1968)
  
• Lupta pentru Roma I (1968) - coproducție RFG/România/Italia
  
• Lupta pentru Roma II (1969) - coproducție RFG/România/Italia
  
• Frații (1970)
  
• Decolarea (1971)
  
• Parașutiștii (1972)
  
• Ciprian Porumbescu (1972)
  
• Cu mâinile curate (1972)
  
• Aventurile lui Babușca (1973)
  
• Frații Jderi (1973)
  
• Cantemir (1973)
  
• Agentul Straniu (1974)
  
• De bună voie și nesilit de nimeni (1974)
  
• Ștefan cel Mare (1974)
  
• Trei scrisori secrete (1974)
  
• Patima (1975)
  
• Evadarea (1975)
  
• Alarmă în deltă (1975)
  
• Alexandra și infernul (1975)
  
• Oaspeți de seară (1976)
  
• Războiul independenței (1977)
  
• Severino (1978)
  
• Revanșa (1978)
  
• Vlad Țepeș (1979)
  
• Clipa (1979)
  
• Lumina palidă a durerii (1980)
  
• Burebista (1980)
  
• Iancu Jianu, zapciul (1980)
  
• Iancu Jianu, haiducul (1981)
  
• Liniștea din adâncuri (1982)
  
• Întunericul alb (1982)
  
• Femeia din Ursa Mare (1982)
  
• Wilhelm Cuceritorul (1982)
  
• Întoarcerea Vlașinilor (1983)
  
• Racheta albă (1984) - serial TV
  

OCTAVIAN COTESCU

Octavian
Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi - d. 22 august 1985) a fost un
actor român de succes, din generaţia de aur. A început să joace teatru
încă din anii de liceu, la Iaşi.A urmat ciclul primar din str. Toma
Cosma din Iasi (1938-1942), Liceul National (1942-1944), Liceul Militar
din Iasi, mutat la Timisoara si Pitesti care a fost desfiintat în 1945.
Revenit la Iasi reia cursurile Liceului National. Elev în clasa a VI-a,
al Liceul National din Iasi, Octavian Cotescu sustine, in toamna anului
1946, examenul de intrare la Conservatorul Iesean reusind cu rolul
Mircea Vadu din "Cumpana", isi sustine examenul de diploma la Institutul
de Teatru Matei Millo in 1950, după care a fost repartizat la Teatrul
Bulandra din Bucureşti, unde a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul
"Pădurea" de A.N. Ostrovski. A jucat în numeroase filme şi piese de
teatru alături de actori ca Toma Caragiu, Dem Rădulescu etc. Împreună cu
Coca Andronescu a creat un memorabil cuplu fictiv, originar din Lehliu
Gară, Tanţa şi Costel, care a fost prezentat la Televiziunea Română, în
anii 1970, într-un mini-serial de mare succes la public şi la critică.

La
Iasi, tanarul Octavian Cotescu se vede atras de scena, de spectacolul
teatral, fapt ce il determina sa se prezinte in fata unei comisii de
selectie pentru colectivul de teatru al organizatiei "Apararea
patriotica". In activitatea sa de actor se poate numara multe filme
artistice, piese de teatru, teatru de televiziune dar si teatru
radiofonic.

Actorul Octavian Cotescu a fost în ultimii ani de
viaţă rector al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC)
din Bucureşti (1981 - 1985). A decedat la data de 22 august 1985 lasand
in urma o cariera de invidiat pentru orice mare actor.

• O clipă de răgaz (1986)
  
• Căsătorie cu repetiție (1985)
  
• Promisiuni (1985)
  
• Secretul lui Bachus (1984)
  
• Sosesc păsările călătoare (1984)
  
• Escapada (1983)
  
• Fram (1983) serial TV
  
• O lebădă iarna (1983)
  
• Miezul fierbinte al pâinii (1983)
  
• Singur de cart (1983)
  
• Un accident numit Duffy (1983)
  
• Aventură sub pământ (1982) (TV)
  
• Buletin de București (1982) .... Constantin Popescu
  
• Calculatorul mărturisește (1982)
  
• Răman cu tine (1982)
  
• Un saltimbanc la Polul Nord (1982), rolul Cezar Marcelloni
  
• Castelul din Carpați (1981)
  
• Înghițitorul de săbii (1981)
  
• Saltimbancii (1981), rolul Cezar Marcelloni
  
• Șantaj (1981)
  
• Bietul Ioanide (1979)
  
• Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii (1979), rolul Zaharia Herdelea
  
• Vacanță tragică (1979)
  
• Din nou împreună (1978)
  
• Iarba verde de acasă (1978)
  
• Aurel Vlaicu (1977)
  
• Eu, tu și Ovidiu (1977)
  
• Împușcături sub clar de lună (1977), rolul Beldea
  
• O scrisoare pierdută (1977) (TV), rolul Nae Cațavencu
  
• Bunicul și doi delincvenți minori (1976), rolul Bunicul
  
• Gloria nu cîntă (1976)
  
• Instanța amînă pronunțarea (1976)
  
• Operațiunea "Monstrul" (1976)
  
• Un orfelin iubea o orfelină (1976) (TV)
  
• Serenadă pentru etajul XII (1976)
  
• Cercul magic (1975)
  
• Capcana (1974)
  
• Muntele ascuns (1974)
  
• Păcală (1974), rolul Perceptorul
  
• Tăticul (1974) (TV)
  
• Proprietarii (1973)
  
• Bariera (1972)
  
• Drum în penumbră (1972)
  
• Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1971)
  
• De ochii lumii (1971) (TV)
  
• Puterea și adevarul (1971)
  
• Asediul (1970)
  
• Castelul condamnaților (1969), rolul Costachel
  
• Balul de sîmbată seara (1968), rolul Toma
  
• Diminețile unui băiat cuminte (1966)
  
• Cartierul veseliei (1964)
  
• O dragoste lungă de-o seară (1963)
  
• Iubirea e un lucru foarte mare (1962) - miniserial TV
  

Alexandru Tocilescu (n. 27 iulie 1946 - d. 29 noiembrie 2011, București) a fost un regizor român de teatru și film. Este tatăl scriitorului Alex Tocilescu (n. 1977).

• „Sânziana și Pepelea” de Vasile Alecsandri, Studioul Casandra, 1971
  
• „Războiul vacii” de Roger Avermaete, Teatrul de Nord din Satu Mare, 1973
  
• „Swanewitt” de August Strinberg, Teatrul Maria Filotti Brăila, 1974
  
• „Fire de poet” de Eugene O'Neill, Teatrul Maria Filotti Brăila, 1974
  
• „Amurgul unui cocor” de Junji Kinos Kinoshita, Teatrul Alexandru Davilla, Pitești, 1976
  
• „Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, 1978
  
• „Maria și copiii ei” de Osvaldo Dragun, Teatrul Alexandru Davilla, Pitești, 1978
  
• „Paradis de ocazie” de Tudor Popescu, Teatrul Ion Vasilescu, 1979
  
• „Haina cu două fețe” de Stanislav Stratiev, Teatrul Giulești, 1979
  
• „Concurs de frumusețe” de Tudor Popescu, Teatrul de Comedie, București, 1980
  
• „Program special” L.B. de Stephen Poliakoff, Tetarul Tineretului din Piatra Nemț, 1980
  
• „Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedicae expresa de Samuil
  Vulcan și Barbul Văcărescul, vânzătorul țării de Iordache Golescu”,
  Teatrul Bulandra București, 1982
  
• „Tartuffe” de Moliere, Teatrul Bulandra, București,1982
  
• „Cabala bigoților” de Mihail Bulgakov, Teatrul Bulandra, București, 1982
  
• „Hamlet” de William Shakespeare, Teatrul Bulandra, București, 1985
  
• „Io, Mircea Voievod” de Dan Tărchilă, Teatrul Bulandra, București, 1986
  
• „Antigona” de Sofocle, Teatrul Bulandra, București, 1993
  
• „Mireasa mută” după Femeia mută de Ben Jonson, Teatrul de Comedie, București, 1995
  
• „Poate Eleonora” de Gellu Naum, Theatrum Mundi, București, 1997
  
• „Faust” de Charles Gounod, Opera Națională Română, 1998
  
• „Libertinul” de Eric Emmanuel Schmitt, Teatrul Bulandra, București, 1998
  
• „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, Teatrul Național București, 1999
  
• „Amanții însângerați” de Chiamatsu Monzaemon, Teatrul Național București, 2001
  
• „La statuia lui Eminescu”, Teatrul de Stat Constanța, 2002
  
• „Oblomov”, Teatrul Bulandra, București, 2003
  
• „Oase pentru Otto” de Lia Bugnar, Teatrul Luni, București, 2003
  
• „Poker” de Adrian Lustig, Teatrul de Comedie, 2004
  
• „O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu” de Denis Dinulescu, Teatrul Mic, București, 2005
  
• „Elizaveta Bam”, de Irinel Anghel, pe un text de Daniil Harms, Teatrul Bulandra, București, 2006
  
• „Comedie roșie”, Teatrul Național București, 2006
  
• „Faust”, Opera Națională Română, 2007
  
• „Broadway - București”, Teatrul Național de Operetă, 2007
  
• „Eduard al III-lea" de William Shakespeare, Teatrul Național București, 2008
  
• "Casa Zoikai" de Mihail Bulgakov, Teatrul de Comedie București, 2009
  
• „Sfârșit de partidă” de Samuel Beckett, Teatrul Metropolis București, 2009
  

Bani de dus, bani de-ntors (2005), dupa piesa cu acelasi nume de Puși Dinulescu

• 1999: Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol (O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Teatrul Național București)
  
• 2002: Premiul UNITER pentru întreaga activitate
  
• 2006: Premiul pentru "cea mai bună regie" cu piesa O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu la Festivalului Comediei Romanesti - festCO
  

Regizorul Alexandru Tocilescu, in varsta de 65 de ani, a murit, marti
seara, la Spitalul de Urgenta Floreasca din Bucuresti, din cauza unei
supradoze de medicamente, au declarat surse medicale, conform Hotnews.

Amza Pellea

Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj - d. 12 decembrie 1983 în București) a fost un actor român de teatru și film. A fost interpretul lui Nea Mărin,
binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de
bine disponibilitățile pentru comedie. Dar a fost și interpretul lui
Decebal și al lui Mihai Viteazul.
S-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a
numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei "Munca Noastră"
din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.

Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani
(1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).

Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit- 1973),"inginerul" din Nic Nic.

Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă de Marin Sorescu - 1979).

Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând - în regia lui Gheorghe Harag - personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin - 1983.

Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).

Rămas probabil în conștiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Mărin, reușește în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte
să atingă ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă,
în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din
primul război.

A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manlache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim și Veler Doamne" de Victor Ion Popa.

22 martie 1973 - 24 septembrie 1974 A fost Director al Teatrului Național Craiova

A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în 1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.

A decedat in data de 12 decembrie 1983 la București în vârstă de 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

• 1961 Setea
  
• 1963 Tudor
  
• 1964 Pisica de mare
  
• 1965 Neamul Șoimăreștilor, Camera albă
  
• 1966 Haiducii, Răscoala
  
• 1967 Dacii
  
• 1968 Columna
  
• 1969 Războiul domnițelor
  
• 1971 Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte
  
• 1972 Puterea și adevărul, Săgeata căpitanului Ion
  
• 1973 Ciprian Porumbescu, Aventurile lui Babușcă, Ultimul cartuș
  
• 1974 Proprietarii, Un comisar acuză, Nemuritorii, Porțile albastre ale orașului, Stejar, extremă urgență
  
• 1975 Cantemir, Ulzana, căpetenia apașilor, Tată de duminică, Evadarea
  
• 1976 Osânda, Lumina pe coline, Trei zile și trei nopți
  
• 1977 Boschet de Veneția, Accident, Împușcături sub clar de lună
  
• 1978 Pentru patrie, Melodii, melodii, Revanșa
  
• 1979 Nea Mărin miliardar, Brațele Afroditei, Mihail, câine de circ
  
• 1980 Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri
  
• 1981 Poarta de aur a incașilor, Capcana mercenarilor, Șantaj, Spectacolul spectacolelor, Detașamentul „Concordia”, Ana si „hoțul”
  
• 1983 Imposibila iubire
  

Puiu Călinescu

Puiu Călinescu (n. 21 iunie 1920, București; d. 16 mai 1997, București) a fost un actor de comedie român, celebru datorită grimaselor sale.
S-a născut în cartierul Grivița și a fost fiul actorului Jean Tomescu.
A fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de țigarete. La
vârsta de 6 ani, după moartea mamei lui (23 de ani), a fost luat și
crescut de bunica din partea mamei. Nu i-a prea plăcut școala, repetând
un an de studiu. După această perioadă, în timpul adolescenței, se vede
nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unchiul
său, în casa căruia locuia, i-a impus aceasta, spunându-i că nu îi va
mai da de mâncare. Această remarcă despre viața tumultuoasă a actorului a
fost făcută de el însuși în 1996 într-o emisiune TV a Eugeniei Vodă, cu puțin timp înainte de moartea artistului.

Puiu Călinescu și-a început cariera jucând în „revistele” de
cinematograf ce prefațau cândva în sălile de cinema proiecția unui film.
Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”.
Este teatrul care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios
până la sfârșitul vieții. Și-a scris singur partiturile comice pentru
spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite („Un băiat de
zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.), al căror
protagonist a fost zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost un
actor de comedie prin vocație, declanșând râsul doar la simpla sa
apariție. Puiu Călinescu a creat pe malurile Dâmboviței o variantă românească a îndrăgitului actor Louis de Funès.

A rămas celebru datorită rolului Trandafir din serialul Brigada Diverse (B.D.) unde a jucat alături de marii actori Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Ștefan Bănică etc.

• Sonatul lunii
  
• Trăsnitul meu drag...
  
• Un băiat de zahăr... ars
  
• Frumosul din pădurea... zăpăcită
  
• Idolul femeilor
  
• Eu vă fac să râdeți!
  
• E nemaipomenit!
  
• Omul care aduce râsul
  
• Bărbatul fatal
  
• Superman
  
• O seară la Boema
  
• Azilul MacFerlan
  
• Fără mănuși
  
• Și Ilie face sport
  
• Cer cuvântul!
  
• Un băiat iubește o fată
  
• Ca la Revistă
  
• Pagini alese din Revista de altădată (asistent de regie + rol)
  
• Nicuță... la Tănase
  
• Femei... femei... femei...
  
• Restaurant de lux
  
• Uimitoarele aventuri ale lui Spirache
  
• Magazin de stat
  
• Bimbirică
  
• Nu servim în stare de ebrietate! (1991)
  
• În gară (1992)
  
• Inspecție (1993)
  
• Ora de gimnastică (1993)
  
• Bujor al 12-lea (1957-1960) Joacă rolul principal al revistei alături de Dan Demetrescu, Elena Burmaz, Al Giovani, Tomazian și mult iubitul spectatorilor de pe stadioane din timpul acela, fotbalistul Ozon.
  

• Ilie în luna de miere (1954)
  
• ...Și Ilie face sport (1954)
  
• Șofer de mare viteză (1955)
  
• Directorul nostru (1955)
  
• O poveste obișnuită... o poveste ca în basme (1959)
  
• O zi pierdută (1960)
  
• Celebrul 702 (1961)
  
• S-a furat o bombă (1961)
  
• Sub cupola albastră (1962)
  
• Vacanță la mare (1962) - pompier
  
• Un surâs în plină vară (1963)
  
• De-aș fi... Harap-Alb (1965) - Gerilă
  

• Corigența domnului profesor (1966)
  
• Faust XX (1966)
  
• Împușcături pe portativ (1967)
  
• Balul de sâmbătă seară (1967)
  
• B.D. intră în acțiune (1970) - Trandafir
  
• B.D. în alertă (1971) - Trandafir
  
• B.D. la munte și la mare (1971) - Trandafir
  
• Informații gară (1971)
  
• Frații Jderi (1974)
  
• Serenadă pentru etajul XII (1976)
  
• Expresul de Buftea (1978) - călătorul fraudulos
  
• Nea Mărin miliardar (1978) - detectivul "Columbo"
  

Andrei Blaier

Andrei Blaier (n. 15 mai 1933, București — d. 1 decembrie 2011) a fost un regizor și scenarist român. A absolvit cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956.
În paralel cu filmele de ficțiune, a realizat numeroase producții
documentare și utilitare în cadrul Studioului cinematografic București.

Cineast îndeobște conformist, realizează un film surprinzător, original, în 197 — Ilustrate cu flori de cîmp (pentru care primește premiul ACIN). Alte lungmetraje premiate au fost: Apoi s-a născut legenda, (Phnom Penh, 1968), Prin cenușa imperiului (premiul ACIN, 1976), Lumini și umbre (premiul ACIN, 1982), Bătălia din umbră (premiul ACIN, 1986).

Andrei Blaier a decedat la 1 decembrie 2011.

Ora „H”, în colaborare cu Sinișa Ivetici (1956) Prima melodie, în colaborare cu Sinișa Ivetici (1958) Mingea, în colaborare cu Sinișa Ivetici (1958) Furtuna, în colaborare cu Sinișa Ivetici (1960) A fost prietenul meu (1962) Casa neterminată (1964) Diminețile unui băiat cuminte (1967) Apoi s-a născut legenda (1968) Vilegiatura (1971) Pădurea pierdută (1971) Cireșarii, film serial (1972) Ilustrate cu flori de câmp (1975) Prin cenușa imperiului (1976) Urgia, în colaborare cu Iosif Demian (1977)

Trepte spre cer (1977) Totul pentru fotbal (1978) Lumini și umbre, în colaborare cu Mircea Mureșan și Mihai Constantinescu, film serial, (1979–1982) Întunericul alb (1982) Rîdeți ca-n viață (1983) Fapt divers (1984) Bătălia din umbră (1986) Vacanța cea mare (1988) Dreptatea (1989) Momentul adevărului (1989) Divorț din dragoste (1991) Crucea de piatră (1993) Terente - regele bălților (1995) Dulcea saună a morții (2003)

[modificare] Documentare

• Instruiți, controlați, sancționați (1970)
  
• Prietenii (1971)
  
• Datoria (1972)
  
• Școala (1975)
  
• Avertismentul (1975)
  
• Despre București (1975)
  
• Manevra (1975)
  
• Munca politică de masă, film serial, (1976)
  

Ca scenarist

• Ora „H” (1956)
  
• Despre o anume fericire (1973)
  
• Ilustrate cu flori de câmp (1975)
  
• Trepte spre cer (1977)
  
• Întunericul alb (1982)
  
• Rîdeți ca-n viață (1983)
  
• Vacanța cea mare (1988)
  

Laura Stoica

Laura Stoica (numele complet Adriana-Laurenția Stoica) (n. 10 octombrie 1967 - d. 9 martie 2006) a fost o cântăreață, compozitoare pop-rock și actriță din România.

S-a lansat în 1990 la festivalul de la Mamaia. Un an mai târziu a fost declarată cea mai bună solistă pop-rock, iar melodia "Un actor grăbit", compusă de Bogdan Cristinoiu, a fost aleasă piesa anului. În perioada anilor 1987-1991 a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente, Laura Stoica reușind foarte repede să intre în preferințele publicului.

În anii '90, folosindu-se de talentul remarcabil, de personalitatea puternică și de frumusețea ei, a reușit să creeze o imagine și un stil original, fiind prima rockeriță modernă a României.

Ca actriță, Laura Stoica a jucat cu succes pe scena teatrului din Ploiești.

A decedat în urma unui accident de circulație alături de viitorul ei soț, bateristul Cristi Mărgescu, în data de 9 martie 2006, pe când se întorcea de la un concert susținut la Urziceni.

În 2007 a avut loc prima ediție a Festivalului Laura Stoica, organizat de fratele acesteia, Alexandru, care dorește să promoveze tinerele talente din Romania. Acest festival se dorește un tribut pentru Laura Stoica.

"Un actor grăbit" (single, 1992)

"Focul" (album, 1994)

"Nici o stea" (album, 1997)

"Oameni de zăpadă" (compilație, 1997)

"Back Stage Live" (compilație, 1999)

"S-a schimbat" (album, 2005)

"Dă, Doamne, cântec" (best of, 2007)

"Ediție specială" (DVD, 2007)

"Focul" (album reeditat, 2008)

"Vino" (album, 2009)

Cornel Fugaru
Nume de referinta in industria muzicala din Romania, Cornel Fugaru s-a nascut pe data de 2 decembrie 1940 la Bucuresti.

Cornel Fugaru a urmat studiile muzicale la Conservatorul din Bucuresti (1961 – 1966), cu Victor Iusceanu (teorie-solfegiu), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbe (contrapunct), Stefan Niculescu (forme muzicale), Dan Constantinescu (compozitie), Aurel Stroe (orchestratie), Ion Marian si Constantin Romascanu (cor si dirijat coral), Adriana Sachelarie, Petre Brancusi si Octavian Lazar Cosma (istoria muzicii), Emilia Comisel (folclor), Afrodita Tanasescu (pian).
Muzicianul a fost liderul formatiei rock romanesti Sincron, infiintata in 1964, care a cantat cu artiste celebre precum Anda Calugareanu, Pompilia Stoian, Margareta

Paslaru, Corina Chiriac.

Fugaru a facut parte din jurii nationale de concursuri de muzica usoara, a sustinut numeroase concerte si recitaluri la televiziune, a aparut ca interpret in filme - "Opt minute de vis" (1966), regia Mihai Constantinescu; "Opt exercitii de 625 de linii" (1967), film TV; "Impuscaturi pe portativ" (1967), regia Cezar Grigoriu - si a scris si muzica de film pentru pelicule precum "Brezaia", "Cici", Cei 4 M", "Oaca si Boaca" etc.

A adaptat numeroase melodii populare romanesti, precum "Ducea rufele la rau", "Pe langa plopii fara sot", "Alunelul", "Jocul fetelor", "Sarba munteneasca", "Haulita de la Gorj".

Printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numara "Dau viata mea pentru o iubire", "Nu sunt sclavul tau", "Eu nu mai sunt cel de ieri", Cornel Fugaru colaborand foarte mult cu sotia sa, Mirela Voiculescu Fugaru.

A fost distins cu premiul III la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor de la Sofia (1968), cu premiul III la Festivalul PRIMAVARA CANTECULUI de la Poznan-Polonia (1978), cu premiul juriului (1983) si Marele premiu (1986) la Festivalul de muzica usoara de la Mamaia, cu premiile Uniunii Compozitorilor (1988, 1990, 1995), premiul I la sectia BALADA din SOUTH PACIFIC INTERNATIONAL SONG CONTEST – Australia (1997 si 1998), Marele premiu la SONG FESTIVAL MAKFEST – Macedonia (1997), premiul III la CHILDREN INTERNATIONAL NILE SONG FESTIVAL – Cairo, Egipt (1998).
A murit pe 14 iulie 2011

Liviu Tudan

Liviu Tudan (Dumitru Tunsoiu) (n. 29 noiembrie 1947,
Bucureti - d. 26 mai 2005, Bucuresti) a fost un muzician, chitarist si
compozitor roman de muzica rock, mai cunoscut ca lider al unei formatii
de referinta din Romania, Rosu si Negru.

Nascut in Bucuresti, unde studiaza in cadrul Scolii de muzica nr. 1,
absolva la Iasi cursurile Conservatorului de muzica George Enescu, clasa
Compozitie. Se indreapta rapid spre curentul rock, devenind de-a lungul
timpului membru (chitara bas) al mai multor grupuri cunoscute, cum ar
fi Sideral sau Metronom , dar trupa care l-a consacrat si de numele
careia ramane legat este Rosu si Negru.





Are colaborari cu multe personalitati din muzica romaneasca, cum
ar fi Nutu Olteanu, Gabi Nacu, Florin Ochescu, Adrian Ordean, Nelu
Dumitrescu, Marti Popescu, Ovidiu Lipan Tandarica, fiind si unul dintre
compozitorii preferati ai Didei Dragan.
Numele de Liviu Tudan este adoptat din 1965, cu ocazia interpretarii
personajului principal cu acelasi nume din filmul "Ultima noapte a
copilariei", regizat de Savel Stiopul.

Moare dupa o lunga suferinta, ca urmare a unui cancer hepatic
metastazat, artistul fiind diagnosticat cu hepatita C inca din 1976 si
suferind in 2004 un transplant hepatic de la sotia sa . Unul dintre
preotii care au oficiat slujba este fostul rocker Dan Badulescu, prezent
si la inmormantarile altor artisti ca Valeriu Sterian sau Teo Peter.


Discografie

* 1976 - Rosu si Negru - Flori de timp/Vrei
* 1984 - Rosu si Negru - Pseudofabula
* 1985 - Rosu si Negru - Culori
* 1986 - Rosu si Negru - Alfabetul/Hai, acasa
* 1987 - Rosu si Negru - Semnul tau

Teofil Peter (cunoscut ca Teo Peter, n. 11 aprilie 1954, Cluj-Napoca, România – d. 4 decembrie 2004, București, România) a fost un muzician rock român, basis și cofondator al formației Compact.

A decedat pe 4 decembrie 2004, în urma unui accident rutier, taxiul în care se afla fiind lovit de un Ford Expedition
condus de Christopher Van Goethem, soldat american de la Ambasada SUA
din București. Înainte de accident, Teo Peter a fost prezent la Sala Polivalentă în calitate de organizator.